Puterea mângâietoare a sincerităţii

   SINCERITATEA menţine capul creştinului la suprafaţă şi-l face sa înoate prin necazuri cu o prezenţă de spirit şi un duh plin de curaj.

   "Celui fără prihană îi răsare o lumina în întuneric" (Psalmul 112.4),

- nu numai o lumină după ce noaptea a trecut, ci şi o lumină în întuneric. În vreme ce încercarea macină inima făţarnicului, ea reprezintă o hrană consistentă pentru harul şi mângâierea omului sincer.

   După cum corzile unui instrument scârţie pe vreme umedă, tot aşa este şi cu bucuria făţarnicului; dar armonia sufletului este menţinută în orice vreme datorită sincerităţii. Oamenii schimbători permit împrejurărilor să le controleze sentimentele - sunt voioşi când soarele străluceşte, dar trişti când plouă... Aceste este felul de a se purta al unei inimi lipsite de înţelepciune. Numai puţina suferinţă slăbeşte şi distruge duhul lui, dupa cum o iarnă geroasa distruge făpturile plăpânde. Totuşi, încercările contribuie la maturizarea creştinului printr-o unire şi mai strânsă cu Cristos. După cum albina zboară în stup pe timp de furtună, tot astfel necazul îl trimite pe cel credincios în braţele Domnului.

   SINCERITATEA îi menţine creştinului gura deschisă pentru a primi dulceaţa mângâierii care picură din Cuvântul lui Dumnezeu, prin călăuzirea Duhului Sfânt. De fapt, aici Îsi direcţionează Dumnezeu promisiunile. Dar făţărnicia se aseamănă cu un om al cărui gât este inflamat, el arde pe dinauntru dar nu poate înghiţi nimic pentru a-şi stinge focul pe care păcatul i l-a aprins în suflet. Când Dumnezeu oferă făgăduinţele Sale minunate, cugetul făţarnicului îi spune acestuia: 

   "Nu pot fi pentru tine, tu nu eşti sincer cu Dumnezeu. Desigur, poţi înţelege că numai spre oamenii sinceri se îndreaptă Cuvântul lui Dumnezeu; dar tu cum eşti?"

   Atunci, care este deosebirea dintre acest făţarnic şi aruncarea înfocată în cotloanele mizere ale iadului? Acest om chinuit arde şi nu poate căpăta nici măcar o picătură de apă pentru a-şi putea răcori limba. Când făţarnicul arde în încercarea lui, i se oferă nu numai o picătură, ci un râu, o fântână plină cu apă - CHIAR SÂNGELE LUI CRISTOS - dar el, NU POATE BEA! Pentru moment, gura lui este închisă şi nimic nu o poate deschide. Făţărnicia lui se ghemuieşte precum un câine de pază la uşă şi nu va fi consolat dacă te apropii de el. Şi care este mai de compătimit, o persoană care nu are pâine sau una care are, dar nu poate mânca?

   Nimeni nu este mai viclean şi mai iscusit decât făţarnicul. În prosperitatea lui, el evită reproşurile şi sfaturile. Iar în încercare, când cugetulîi este treaz, el pune la îndoială orice încurajare din Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, pentru că este prizonierul lui Dumnezeu, nici o mângâiere nu se poate apropia de el. Dacă Dumnezeu vorbeste de groază, cine poate aduce pacea?

   "Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!" Psalmul 3.65

   Cuvântul ebraic pentru DURERE ilustreaza un adăpost; potrivit unui comentator, aceasta reprezintă o boală pe care medicii o numesc insuficienţă cardiacă, împiedicând orice uşurare. Aceasta este durerea făţarnicului atunci când cugetul lui se trezeşte, iar Dumnezeu îl avertizeaza asupra păcatului lui.

   Iată ce mângâieri poate oferi sinceritatea:

   -SINCERITATEA PROTEJEAZĂ SUFLETUL DE ACUZAŢIILE OAMENILOR;

   -SINCERITATEA ÎNTĂREŞTE SUFLETUL ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR;

   -SINCERITATEA ESTE UN TOVARĂŞ PROTECTOR;

   -CREŞTINUL ESTE MÂNGÂIAT DE SINCERITATEA LUI CÂND NU ARE SUCCES VIZIBIL ÎN LUCRARE;

   -SINCERITATEA OFERĂ PUTERE ÎMPOTRIVA ISPITEI.