Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
Proverbe 4:23
Din punct de vedere firesc, inima este un organ al corpului ce plusează sânge. Dar totodată, în momentele fie de bucurie, fie de tristețe, fie de mânie, fie de îngrijorare etc. simțămintele pe care le avem sunt simțite în inimă.
Însă, Sfintele Scripturi spun, că sufletul omului este cel care poate iubi (Lev. 26.1; Deut. 10.2), sau urî (Lev. 26.0,3 ); poate fi mâhnit (Num. 30.3; Ps. 42.6; 44.5), îndurerat (Deut. 28.5), întristat (1 Sam. 2.3; Iov 14.2; 19.2; Matei 26.8) neliniștit (Gen. 42.1; Judec. 16.6), înviorat (Rut 4.5; Ps. 19.7; 23.3; 94.9; Prov. 25.3), amărât (1 Sam. 1.0; Prov. 31.6; Ezec. 27.1); sufletul poate dori (Deut. 18.6; 1 Regi 11.7; Iov 23: . 3; Ps. 42.1; Ecclezi. 6.2; Is. 26.9), tânji (Iov 19.7; 84.2; 107.5; 119.1), suspina (Ps. 84.2; 143.6; Is. 26.8), nădăjdui (Ps. 33.0; 130.5), plânge (Ps. 119.8; Is. 16.1), mânia (Ecclezi. 7.9); sufletul poate fi îngrijorat (Ps. 13.2), pustiu (Ps. 35.2), vesel (Ps. 16.9; 35.9; 86.4; Ecclezi. 2.4; Is. 61.0); sufletul poate fi împovărat (Ier. 26.9), tulburat (Ioan 12.7).
Ceea ce înseamnă, că putem concluziona în felul următor: din moment ce simțămintele inimii, sunt de fapt stările sufletului, denotă faptul că, inima este un transmițător al simțămintelor și al stărilor pe care le are sufletul.
Dar oare, ce determină, ce afectează stările sufletului? Ce-l face să dorească? Ce-l face să aibă diverse simțăminte?
În Genesa 3.1-6, citim că, Satan, a venit la Eva, și i-a propus să mănânce din pomul interzis; iar din acel moment, pentru că a acceptat acele gânduri, dorința de a mânca din pomul respectiv s-a născut.
În Ioan 13.2, citim că, Satan, a pus în inima lui Iuda, gândul să vândă pe Domnul Iisus, iar ca urmare, acționează întrutotul potrivit gândului.
În Prov. 12.5, citim că, o vorbă bună poate determina liniștea inimii (sufletului).
În Prov. 12.0, citim că, înșelătoria este în inima celor ce se gândesc la rău.
Așadar, în urma câtorva versete parafrazate, putem să deducem că, gândurile și vorbele altora pe care le acceptăm, sunt cele care determină stările sufletului nostru.
Prin urmare, a ne păzi inima mai mult decât orice, rezultă vegherea, păzirea, evitarea, surparea propriilor gânduri rele și ne acceptarea vorbelor insuflate de cel rău și păcătos; în consecință, urmarea este întinarea sufletului cu stări și simțăminte rele.
În Geneza 8.1, citim că: ”… întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele…”
În Matei 15.9, citim că: ”. . din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”
În Ieremia 17.9, citim că: ”Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea….”
Datorită păcatului înfăptuit în grădina Edenului, omul a fost vândut rob păcatului (Rom 7.4), tocmai de aceea, omul bea nelegiuirea ca apa (Iov 15.6); iar inima lui este îndreptată zi de zi doar spre rău.
În pofida celor spuse, doresc să mai evidențiez, că, a ne păzi inima, înseamnă a ne ține mintea trează cu adevărul lui Dumnezeu. Întrucât, omul se naște în păcat (Ps. 51.5.), și din fire îi stă să aibă o gândire stricată, înveninată de șarpele care i-a amăgit pe cei doi oamenii din grădina Edenului, Adam și Eva. Antidotul pentru o gândire sănătoasă, este Cuvântul lui Dumnezeu (Ps. 119.1).
De aceea, poruncile sunt:
- Efeseni 4.3, înnoiți-vă în duhul minții voastre.
- 2 Corinteni 10.5, răsturnați izvodirile minții și orice gând, faceți-l rob al lui Hristos.
- Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Domnul Iisus a spus: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu….. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8.1-32). Iar ca urmare,”prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul” (1 Petru 1.2).
A ne păzi inima este echivalent cu a ne păzi sufletul. Și, ne putem păzi sufletul prin pocăință, adică prin schimbarea perspectivelor și modului de gândire. Mai exact, adoptând gândurile și perspectivele insuflate de Duhul Sfânt în Scripturi și lepădând gândurile și vorbele insuflate de duhul antihristic al lumii acesteia. Ca de exemplu:
- Se obișnuiește în zilele noastre, să ne îngrijorăm de diverse dorințe (de a ne îmbogății, de a avea mai mult etc.). Însă perspectiva și gândurile lui Dumnezeu, sunt altele:
- Matei 6:25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
· Filipeni 4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
- Uneori se mai întâmplă, să privim cu jind la cei care păcătuiesc, trăind în chefuri și beții, stând nepăsători, fără nici o grijă. Dar și de această dată, Dumnezeu are o altă perspectivă și o altă gândire pentru cei care vor viața veșnică:
· Psalm 73:3-12 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i turbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?” Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
· Psalm 73:16-22 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta! Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
· Psalm 92:7 Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
- Se mai întâmplă ca după o ceartă cu aproapele nostru, să ne vină diverse gânduri rele la adresa lui, de nenorocire. Dar, gândurile și perspectivele Domnului Iisus, sunt altele:
· Luca 9:54-56 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Iisus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”…
- Alteori, se ivesc diverse gânduri de cârtire, când trecem prin încercări; dar din nou gândurile și perspectivele Domnului Iisus sunt altele față de noi:
· Isaia 38:17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
· Iov 36:15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
· 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Iisus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.
Acestea fiind spuse, doar prin schimbarea perspectivelor și modului de gândire, ne putem păzi inima (sufletul); iar cele de mai sus, sunt doar câteva din perspectivele și gândurile pe care trebuie să le adoptăm în diversele situații. De aceea vă îndemn, să cercetați Scripturile pentru a afla făgăduințele lui Dumnezeu, să vă puteți încrede în adevărul Său; și să nu vă mai lăsați înșelați de duhul antihristic, crezând minciunile lui.
2 Corinteni 11:3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
