Dorul după patria cerească...

  Dorul după patria cerească şi bucuriile făgăduite celor ce luptă pentru ea

   1. Fiule, când simţi că se aprinde în tine dorul după fericirea veşnică şi doreşti să ieşi din cortul acesta al trupului, ca să priveşti strălucirea Mea în lumina ei fără nici o umbră, lărgeşte-ţi inima şi primeşte acest foc sfânt lăsându-l să ardă în adâncul inimii tale. Mulţumeşte-I din toată inima Bunătăţii Preaînalte care se poartă faţă de tine cu atâta îndurare, te cercetează cu atâta blândeţe, te aprinde cu atâta râvnă, te ridică cu atâta putere şi nu te lasă ca, apăsat de greutatea ta să cazi la pământ. Acest dor înfocat după patria cerească, nu este un rod al cugetărilor sau al silinţelor tale, ci este rodul harului lui Dumnezeu, Care S-a îndurat să-Şi întoarcă faţa spre tine, ca să sporeşti în virtute şi mai ales în smerenie, să te pregăteşti de noi lupte, să te lipeşti de El cu dragoste neîmpărţită şi să-Mi slujeşti cu râvnă neobosită.

   2. Fiule, focul arde, dar flacăra lui nu se suie în sus fără fum. Tot aşa arde în multe inimi dorinţa după patria cerească; dar focul acestui dor nu e scutit de fumul poftelor şi ispitelor. De aceea copiii Mei nu lucrează numai pentru slava lui Dumnezeu, lucru pentru care ei se roagă cu atâta stăruinţă. Aşa este de multe ori şi dorul tău, chiar când el este fierbinte şi intens. Căci nu este curat şi desăvârşit, ceea ce este pătat cu iubire de sine.

   3. Nu cere de la Mine ceea ce-ţi este plăcut, ci ceea ce-Mi place Mie şi slujeşte spre slava Mea. Căci dacă vei judeca drept, trebuie să pui şi să urmezi voia Mea mai pe sus de tot ce doreşti. Îţi cunosc dorinţa şi ţi-am auzit desele tale suspine. Ai vrea să fii de acum în slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu; ai dori să te bucuri de acum de locuinţa veşnică, de patria cerească, dar încă n-a venit ceasul. Te afli la alt ceas, şi anume în ceasul de luptă, de osteneală, de ispită. Doreşti să te umpli de bunul cel prea înalt, dar aceasta nu se poate acum. Eu sunt. Aşteaptă până vine Împărăţia de sus.

   4. Trebuie să fii încă încercat şi trecut prin multe lucruri. Din când în când vei primi mângâiere, dar nu atât încât să-ţi saturi pe deplin inima. Întăreşte-te dar şi îmbărbătează-te atât în a lucra, cât şi în a suferi cele potrivnice firii tale. Trebuie "să te îmbraci în omul cel nou" şi să te faci alt om. Adeseori trebuie să faci ceea ce nu voieşti şi să laşi la o parte ceea ce voieşti. Alţii, izbândesc, tu însă nu eşti luat în seamă. Alţii sunt ascultaţi; tu nu eşti ascultat. Alţii cer şi primesc; tu ceri şi nu ţi se dă.

   5.   Alţii sunt ridicaţi în slăvi de gura oamenilor, dar spre tine nimeni nu zice nimic. Altora li se dau ranguri şi onoruri, tu eşti socotit ca nefiind bun de nimic. Din această pricină uneori firea ta se va amârî şi mare lucru dacă vei suferi în tăcere. În chipul acesta şi în multe alte chipuri este încercat robul credincios al Domnului şi de aici se cunoaşte până în ce măsură se poate lepăda de sine şi se poate birui pe sine. Mai că nu este altceva care să te facă să simţi aşa de mult trebuinţa după răstignirea ta ca atunci când vezi şi suferi cele ce sunt împotriva voii tale, mai cu seamă când ţi se porunceşte să faci lucruri care ţi se par nepotrivite pentru tine.

   6. Gândeşte-te însă, fiule, că toate acestea au un sfârşit, că după semanătură urmează secerişul şi după osteneală răsplata; numai aşa ţi se va uşura sarcina, ba încă răbdarea ţi se va întări prin mângâiere. Căci pentru puţina voie de care te lepezi pe pământ, ţi se va face în veci voia în cer. Acolo ţi se vor împlini toate dorinţele, tot ce vei voi. Acolo ţi se vor da toate bunurile fără teamă de a le pierde vreodată. Acolo voia ta unită pe veci cu voia Mea, nu va dori nimic străin, nimic al altuia. Acolo nimeni nu-ţi va sta împotrivă, nimeni nu se va plânge de tine, nimeni nu te va împiedica, nimeni nu-ţi va sta în cale, ci vei avea tot ce vei voi şi-ţi vei sătura pe deplin dorinţele inimii tale. Acolo îţi voi da cunună pentru dispreţul de care ai avut parte, haina slavei pentru defăimări, tronul împărăţiei veşnice pentru cel mai înjositor loc de aici; şi acestea toate pentru vecie! Ascultarea va culge acolo roadele cele mai frumoase, durerea pocăinţei se va preface în tresăltare de bucurie şi smerenia va fi binecuvântată cu mărire neveştejită.

   7. Acum dar pleacă-ţi capul cu smerenie faţă de oricine. Grija ta să fie:

   - fie că mai-marele tău, fie că supusul tău, fie că semenul tău va pofti ceva de la tine, în ton poruncitor sau rugător, tu să iei mereu în nume de bine şi să faci ce vor ei, negreşit pe măsura posibilităţilor tale şi în limitele bunei cuviinţe, iar asta, cu mare dragoste.

   Unul caută una, altul caută alta; unul se lauda cu un lucru, altul cu altul, şi tuturor le place să fie linguşiţi; tu să te bucuri numai de lepădarea de tine însuţi şi ca toate să se facă după voia Mea şi spre slava Mea. Căci ce altceva poţi dori mai bun decât ca, fie prin viaţa ta, fie prin moartea ta, Dumnezeu să fie proslăvit.