Despre har

Cuvântul har este un cuvânt folosit destul de des în Noul Testament. El este strâns legat de cuvântul dar (a dǎrui cuiva ceva)  cu care a ajuns sa fie aproape sinonim. Apostolul Pavel spune: „Prin harul lui D-zeu sunt ce sunt. Şi harul lui faţǎ de mine n-a fost zadarnic; ... am lucrat...însǎ nu eu ci harul ...”,   1 Cor.15:10. Deci Pavel spune cǎ el este ce este prin voia ( harul ) lui D-zeu, cǎ darul (harul) Lui D-zeu n-a fost irosit în viaţa sa şi cǎ darul lui D-zeu a fost de fapt cel ce a lucrat prin viaţa sa. Fiecǎruia dintre noi ii place atunci când primeste ceva valoros în dar. Aceasta este un semn de apreciere faţǎ de noi. În general însǎ orice dar presupune o anumitǎ relaţie, un anumit interes bun sau rǎu între cei doi.  Rǎu este atunci când oamenii „ştiu sǎ stoarcǎ daruri nemeritate” de la alţii sau au un interes pǎcǎtos prin darurile lor. D-zeu judecǎ dincolo de „peretele vǎruit” al oamenilor şi el vede „putreziciunea” scopurilor lor, pentru care vor da socotealǎ. Dumnezeu are har pentru toatǎ lumea. Orice om ce vine pe lume are un  har de la D-zeu: harul vieţii pǎmânteşti. El are însǎ mult mai multe haruri pentru oameni, dar care trebuie primite prin credinţǎ. Cel mai mare har pentru om este harul vieţii veşnice în Isus Cristos: ”Dacǎ deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toatǎ  plinǎtatea, harul şi darul neprihǎnirii, vor domni în viaţǎ prin acel unul singur, care este Isus Cristos”, Rom. 5:17.    Dacǎ harul de a trǎi pe pǎmânt l-am primit fǎrǎ sǎ-l fi cerut vreunul dintre noi, harul vieţii dumnezeieşti poate fi primit numai dacǎ omul primeşte Adevǎrul în inima lui, adicǎ pe Isus Cristos. El este Adevǎrul pur al lui D-zeu. În tot ceea ce ISUS a fǎcut pe pǎmânt, a fǎcut numai bine oamenilor: i-a vindecat de boale, a dat vedere orbilor din naştere,  a dat pâine în anumite situaţii, a potolit marea ce ameninţa cu moartea pe cei din corabie, a ştiut sǎ ridice pe cel descurajat şi a dat sfaturi şi învǎţǎturi ca nimeni altul. Harul acesta, deşi este disponibil pentru toţi oamenii, nu sunt mulţi cei ce-l cred şi-l primesc. Dupǎ cum scrie:”Cǎci şi nouǎ ni s-a adus o veste bunǎ ca şi lor ; dar lor cuvântul care le-a fost propovǎduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru cǎ n-a gǎsit credinţǎ la cei ce l-au auzit”, Evrei 4:2. O altǎ semnificaţie a harului este cea de înţelepciune, de putere, de viaţǎ, de vioiciune. Despre Domnul Isus s-a spus cǎ El a trǎit printre noi „...plin de har şi de adevǎr...”, Ioan 1:14. Cuvântul Lui mişca inima si mintea, sfǎrâma stânca, dând viaţǎ oamenilor morţi în pǎcatele, greşelile şi tradiţiile lor. Cuvintele Lui sunt „duh şi viaţǎ” şi astǎzi, aducând luminǎ şi linişte în inima sincerǎ care le primeşte. Harul lui D-zeu pentru oamenii inclinaţi spre bine este ca şi un izvor de apǎ limpede şi rece într-o zi cǎlduroasǎ de varǎ, dar omul înclinat spre rǎu dispreţuieşte bunǎtatea, voia şi harul lui D-zeu . Dupǎ ce nebunia omului îi încurcǎ lucrurile apoi îl blestemǎ pe D-zeu pentru problemele lui. Harul lui D-zeu l-a învǎţat sǎ se lase de bǎut, desfrâu şi de alte prostii  „dar cine-i Biblia sǎ-i dea lui sfaturi ?”. Vom încheia aceste scurte gânduri cu mulţumirea noastrǎ faţǎ de harul lui D-zeu prin care trǎim în fiecare zi. Harul lui D-zeu ne învaţǎ „...s-o rupem cu pǎgânǎtatea şi cu poftele lumeşti...”. Dar pe tine, iubit cititor, ce te invaţǎ harul şi rǎbdarea lui D-zeu ? Fie ca rǎbdarea lui sǎ ne înveţe ce trebuie astǎzi, cǎci mâine va fi prea târziu pentru unii.