![]()
”Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine…”(Ps. 10.9).
” Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos” (Ioan 17.3)
Lucrarea de față își propune să răspundă la următoarele întrebări : ”ce este credința ?” și ”cum îmi pot testa credința ?”
Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să facem apel la Sfintele Scripturi, deoarece învățăturile ei sunt sută la sută Cuvântul lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi fiind singura sursă veritabilă și incontestabilă în care ne putem pune încrederea !!
În Sfânta Scriptură, citim că fără credință nimeni nu poate fi plăcut înaintea lui Dumnezeu (Evrei 11.6). De aceea, omul pentru a fi mântuit, trebuie să creadă în Domnul Iisus Hristos (Marcu 16.16; Ioan 3.16; 6.29; 20.31; F.A 16.31; Rom. 10.10 ).
Pentru aceasta, să vedem ce spune Scriptura despre adevărata credință:
În Evrei 11.1 și Iacov 2.26 citim :
„ Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”
Din aceste versete, putem să înțelegem că credința este indispensabilă de anumite fapte pe care omul trebuie să le facă, pentru a-și atesta credința.
Credința fiind o încredere neclintită; omul, trebuie să împlinească poruncile Domnului Iisus, dacă crede în existența Sa și în făgăduințele Lui. Ca urmare a acestor fapte, să primească ca răsplată moștenirea vieții veșnice pe care a nădăjduit-o.
În Sfintele Scripturi, mai citim că credința este dar de la Dumnezeu (Iuda 3), care vine prin auzirea Evangheliei (Rom. 1.16-17; 10.17); dar, pe care îl dă cui voiește (Rom. 9.18). De asemenea, mai citim că credința este oscilatoare (2 Cor. 8.7; 10.15), crește și scade; învățându-ne, că, credința se poate pierde (Luca 22.32) !
Și întrucât, credinciosul poate birui păcatul numai prin credința în Domnul Iisus Hristos (1 Ioan 5.5) , Cuvântul Domnului, îi îndeamnă pe credincioși (1 Cor. 1.2), să-și ateste credința, testând-o, ca astfel, să vadă dacă sunt în credință, ca să nu fie lepădați (2 Cor. 13.5) !!!
De aceea, în continuare vom căuta în Biblie versete de referință, pentru a vedea, faptele care dovedesc credința.
Domnul, ne spune prin Cuvântul Său, că, omul a fost vândut rob păcatului (Rom. 7.14), firea lui fiind pervertită de stricăciune, datorită neascultării primilor oameni din grădina Eden, Adam și Eva.
Iov, spunea : ”Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul” (Iov 14.4).
Un prim test, îl aflăm din Evanghelia după Ioan 1.12-13, unde citim, că, omul care crede în Domnul Iisus Hristos, este născut din Dumnezeu, prin Duhul Sfânt (Ioan 3.5; Tit 3.5-6) și își are cetățenia în ceruri (Filp. 3.20).
Domnul, prin Cuvântul Său, ne atrage atenția, că mântuirea este departe de cei răi (Ps. 119.155); pentru că, El îi mântuiește pe cei cu inimă curată (Ps. 7.10). De aceea, Duhul Sfânt, ne spune prin Petru, că numai aceia care au credința biblică, ajung să aibă o inimă curată (F.A 15.9) și să fie mântuiți (Matei 5.8).
Și prin această naștere din nou, omul, ajunge să fie făcut o făptură nouă (2 Cor. 5.17; Gal. 6.15), primind o inimă nouă, curată, (Ezec. 11.19-20), cu dorințe noi (2 Cor. 5.2; 2 Tes. 1.11; Evrei 13.18), cu gândiri noi (Rom. 12.2; Efes. 4.23), cu atitudini respingătoare față de păcat (Ier. 31.19; Rom. 7.14-25), cu plăceri noi (Isaia 11.3) și cu un vocabular nou (Col. 4.6); toate acestea, prin Duhul Sfânt, treptat, din slavă în slavă (2 Cor. 3.16-18).
Aceste schimbări, sunt realizate de Duhul lui Dumnezeu, în urma unei pocăințe sincere (2 Cor. 7.10-11) : credința și pocăința, fiind două elemente inseparabile !
În Iacov 2.19, citim că, și dracii cred în existența lui Dumnezeu… și se înfioară. De aceea, este bine de menționat faptul că, credința, nu trebuie să rămână doar la nivelul minții; certitudinea existenței lui Dumnezeu și a faptului că, Biblia este Cuvântul Său, să nu se rezume doar la conștientizare; ci ea trebuie dovedită prin fapte. Pentru că în Iacov 2.22, citim că, credința ajunge desăvârșită prin fapte!
Un al doilea test, îl aflăm de la apostolul Pavel. El spunea :
” Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”
Un al treilea test, îl aflăm în Marcu 16.16, unde citim, că, ”cine va crede și se va boteza, va fi mântuit”.
Deci botezul, este o faptă prin care omul mărturisește credința în Domnul Iisus Hristos.
- Prin botez, omul mărturisește că, datorită credinței în Domnul Iisus Hristos, cugetul său este curățat (1 Petru .3.21), luminat de Duhul Sfânt (Rom. 9.1; Evrei 9.14).
- Prin botez, omul se îmbracă cu Hristos (Gal. 3.27).
- Prin botez, omul este dezbrăcat de faptele firii pământești (Rom. 6.6-8; Col. 2.11-12).
- Prin botez, omul vechi, este îngropat și înviat la o viața nouă (Rom. 6.4).
În definitiv, prin această credință, omul ajunge, să trăiască doar pentru Domnul Iisus Hristos (Rom.6.10-11 ;2 Cor. 5.15), așa cum citim în Gal. 2.20.
Un al patrulea test, îl aflăm din epistola către Romani 10.10, unde citim, că ”prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”.
Omul care și-a pus credința în Fiul lui Dumnezeu, pocăindu-se, ajungând să fie născut din nou, din Dumnezeu, întotdeauna va căuta să-i încredințeze pe cei din jur (2 Cor. 5.11), despre dragostea lui Dumnezeu față de ei (1 Petru 2.9), ducându-le Evanghelia, vestea cea bună (Matei 28.19-20).
Acest fapt, este întărit și de spusele lui Pavel din 2 Cor. 4.13, unde citim:
”Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!”, şi noi credem,şi de aceea vorbim.”
Al cincilea test, constă în faptul că, cel care se încrede în Domnul Iisus Hristos, întotdeauna se va simți un peregrin pe-acest pământ (Evrei 11.13), deoarece, așa cum s-a amintit, își are cetățenia în ceruri (Filip. 3.20).
Al șaselea test, care derivă din al cincilea, este că, întotdeauna cel care și-a pus încrederea în Domnul Iisus, se va sili să-i fie plăcut lui Dumnezeu (2 Cor. 5.8-9); gândul său, va fi întotdeauna la ceruri, de unde Îl așteaptă pe Domnul Iisus ( Col. 3.1-4), ca Mântuitor (Evrei 9.28), să-l izbăvească din robia stricăciunii (Rom. 8.20-21; Filip. 3.21).
Al șaptelea test, prin care ne putem verifica credinţa, este Ioan 5.44, unde citim că, cei care caută slava oamenilor (Ioan 7.18), nu pot să creadă în Domnul Iisus Hristos.
În alte verste, mai aflăm că, cei care sunt slăviți, înălţaţi între oameni, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Luca. 16.15); deci aceștia, nu pot fi creştini (F.A 11.26), ucenici ai Domnului Iisus Hristos (Gal. 1.10).
Cel de-al optulea test, îl aflăm din cartea numită faptele apostolilor, capitolul 27, unde citim despre plecare lui Pavel la Roma.
În F.A 27.25, citim că, Pavel avea încredere în ajutorul lui Dumnezeu, crezând evenimentele pe care i le-a spus Dumnezeu printr-un înger, că se vor întâmpla (F.A 27.23-24), cu toate că, nu avea nici un semn, prin care să-și întărească această certitudine.
Cel de-al nouălea test, îl aflăm din 2 Regi 18.30, unde învățăm că, credinciosul se încrede în Domnul Iisus, indiferent de cât de netrecută i s-ar pare problemele. Din versetul menționat, citim că, Sanherib slăbea inima poporului Israel, ca să nu se încreadă în ajutorul și puterea lui Dumnezeu; că-l poate ajuta și să scape din mâna sa. Dar pe parcurs, vedem ce răspuns îi dă Domnul acestui om, și în ce mod scapă pe popor (2 Regi 19.21-37), pentru că, s-a încrezut în El (2 Cron. 32.7-8).
Cel de-al zecelea test, îl aflăm din întâmplarea petrecută cu prietenii lui Daniel, cum aceștia, nu au voit să se închine unor dumnezei falși, ci au ales să sufere, decât să lepede credința în Dumnezeu. De aceea, au fost condamnați să fie aruncați într-un cuptor aprins. Dar pentru faptul că au fost conștienți, că ajutorul vine de la Domnul (Ps. 78.22), și s-au încrezut în El, au fost izbăviți (Dan. 3.17-18).
Ce-l de-al unsprezecelea test, îl aflăm de la Avraam, care a primit făgăduințele, datorită faptului că s-a încrezut în Dumnezeu. Acest Avraam, a ascultat de Dumnezeu (Rom. 4.3), plecând neștiind unde se duce, într-o țară necunoscută (Evrei 11.8).
Această încredere, o cere Dumnezeu și în zilele noastre (Ps. 31.19); să credem în ce El ne-a făgăduit, împlinind poruncile Lui din Sfintele Scripturi, fără ca noi să vedem răsplata deplină (1 Cor. 13.12; Evrei 11.13; 2 Ioan 8), dar crezând și nădăjduind, că o vom primi (Rom. 8.24-25; Evrei 10.35).
Faptul acesta, este întărit și de versetul 2 Cor. 5.7, unde citim : ”pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” –
Al douăsprezecelea test al credinței, îl aflăm din Evrei 11.24-27, unde citim că, datorită încrederii în Dumnezeu, Moise a ales să sufere , decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului; el considerând ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului.
Cel de-al treisprezecelea test, prin care știm că suntem în credință, sunt darurile pe care le oferă Duhul Sfânt omului, datorită acestei credințe, iar acestea sunt : bucuria (Prov. 16.20), pacea și nădejdea (Rom. 15.13).
Din alte pasaje biblice, mai aflăm că, al patrusprezecelea test al credinței, este dragostea; întrucât „credința lucrează prin dragoste” (Gal. 5.6).
Duhul Sfânt ne învață, că, creștinul poate să aibă toată credința, dar dacă nu are și dragoste, nu-i folosește la nimic (1 Cor. 13.2).
Mai citim din Sfintele Scripturi, că, cel de-al cincisprezecelea test al credinței biblice, constă în faptul că, cel care o deține, se încrede din toată inima lui în Domnul Iisus; el nu se încrede în înțelepciunea sa, ci Îl recunoaște în toate căile sale pe Domnul Iisus (Prov. 3.5-6).
Al șaisprezecelea test, prin care atestăm credința, este constituit de faptul că, inima celui care are credința biblică, este tare, este încrezătoare, și nu se teme de vești rele (112.7); fiind conștient că Dumnezeu este la conducere, iar el este sub protecția Sa (Ps. 28.7; Prov. 29.25).
Cel de-al șaptesprezecelea test, este materializat prin faptul că, cel care are credință, poartă de grijă celor din casa lui.
Domnul Dumnezeu spune că, cine nu are grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios (1 Tim. 5.8 ).
Al optsprezecelea test: credința pe care o dă Dumnezeu o dată pentru totdeauna creștinului (Iuda 3), îl preschimbă în așa fel pe acel om, încât, să țină doar adevărul (2 Tim. 3.8).
Cel de-al nouăsprezecelea test: Domnul Iisus Hristos spune : ” Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl (Ioan 14:12). Acum poate vă întrebați în ce constă aceste lucrări despre care Domnul Iisus spune, că vor fi mai mari decât lucrările pe care El le-a făcut. În Biblia aflăm că Dumnezeu îi iartă pe oameni, numai cu condiția, ca ei să se întoarcă la El prin pocăință (Luca 13.3,5); de asemenea, mai aflăm, că Dumnezeu îi iubește pe oameni, numai cu condiția, ca ei să rămână în dragostea pe care Și-a arătat-o (Ioan 15.9-10), trimițând pe Fiul Său să moară pentru păcatele întregii omeniri (Rom. 5.8). Cu toate aceste, Dumnezeu îi poruncește oricărui credincios, să ierte indiferent de situație (Matei 6.15); de asemenea, Dumnezeu poruncește oricărui credincios, să iubească necondiționat (Luca 6.27; Rom. 13.8).
Al douăzecilea test al credinței, este constituit de faptul că, un om care crede în Domnul Iisus Hristos, primește făgăduința Lui (F.A 15.8-9), botezul cu Duhul Sfânt (Gal. 3.14), ajungând astfel, pecetluit cu Duhul Sfânt; aceasta, ca arvună a moștenirii vieții veșnice (Efes. 1.13-14) ; ca să facă parte din trupul Său, care este Biserica (1 Cor. 12.13).
În Marcu 16.17-18, aflăm alte teste ale credinței:
”Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede:
- în Numele Meu, vor scoate draci;
- vor vorbi în limbi noi;
- vor lua în mână șerpi;
- dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma;
- își vor pune mâinile peste bolnavi, și se vor însănătoși.”
Dacă nu te regăsești în toate aceste condiții, roagă-te Tatălui ceresc, stăruitor, în Numele Domnului Iisus, ca El să lucreze (Ps.138.8).
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.
