Am recitat pentru Cer

... binecuvîntă suflete pe Domnul

Şi nu uita niciuna din binefacerile Lui..

   Scriem de multe ori cu prea mare uşurinţă: M-am îndrăgostit de Cer!

   Suntem convinşi cînd spunem aceste cuvinte dar,  una este să le scrii din amintiri, şi alta este să te uiţi la Cer şi să nu poţi spune absolut nimic din cele spuse, datorită splendorii şi atracţiei incredibile pe care o simţi, privindu-l.

   Mi-am căutat ''locul' linga Mîntuitorul ,în faţa cerului înstelat, am rostit extrem de emoţionată, rugi neaduse încă sufletului meu, în  închinare sfîntă, de dragoste, am ''inspirat"  cerul şi m-am simţit atit de bogată şi fericită.

   Mi-am revăzut "poarta casei'' ce-mi zîmbea fericită, bolta înstelată cu mii şi mii de stele, fiecare clipindu-mi din gene de lumină în semn de prietenie, parcă, spunîndu-mi: Te aşteptăm ACASĂ!

   Am fost copleşită de splendoarea şi curăţia ce o simţi, privindu-l.

   Mi-am chemat martorii, am implorat Mila, Dragostea Tatălui prin Mîntuitorul Iubit şi prin Duhul Sfînt, am recitat pentru cer!

   Am recitat pentru Cer!

   A fost prima dată în viaţă cînd am simţit aceasta cu toată fiinţa mea; cu sufletul, m-am închinat în Duh şi Adevăr, recitind pentru ... Cer.

   Voi culege cu bucurie ''impresiile'' cînd mă voi duce ... ACASĂ.