Zilele vin și pleacă, un carusel de fapte și sentimente care, ne influențează direct sau indirect viața de zi cu zi. Unele întâmplări ni se datorează, altele sunt tangențiale, iar altele intră încălțate cu bocanci în cotidian.
Stau și mă întreb, cum reacționăm noi în cazul în care, independent de voință, ni se întâmplă anumite lucruri? Mie personal, îmi cade foarte greu (și cred că majorității) când primesc răul, făcând binele!! Mă întristez profund, văzând că intențiile bune nu sunt înțelese pe măsură sau, mai rău, nu sunt observate. Nu știm să privim dincolo de cuvinte, nu știm să zâmbim, să mulțumim divinului pentru binecuvântările zilnice. Deseori trecem pe lângă ele, crezând că ni se cuvine totul. Dar nu e chiar așa!
Nu suntem cu nimic mai merituoși decât alții! Nu e o diferență între mine, tine și subnutritul din Africa, între noi și cei defavorizați, între cei sănătoși și cei bolnavi! Ca ființe umane, toți suntem pervertiți de păcat, toți purtăm povara lui, unicul lucru care ne deosebește ca oameni, nu este îndestularea, (chiar dacă este un factor important în dezvoltarea fizică și psihică) ci tranformarea duhului, a minții, prin pocăință. Doar când conștientizezi că flagelul păcatului te-a înfășurat și pe tine și că e nevoie de curățire, doar atunci poți spune că trăiești cu adevărat! Acest lucru se poate face, acceptând planul desăvârșit al lui Dumnezeu pentru omenire.
"Și viaţa veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17:3)
El a jertfit pe Domnul Isus Cristos pe crucea de la Golgota, ca noi, prin credința în El să fim iertați și prin sângele Lui, curățiți de păcate!
"Dar acum , în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi , aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos." (Efeseni 2:13)
În contextul actual, suntem bombardați din toate părțile de informație. Totuși, nu tot ce auzim, vedem, citim, e și corect sau de real folos. Creierul înmagazinează informația urmând apoi să o proceseze. Dar mare atenție la cum folosim aceste informații! Nu vă încărcați memoria cu gunoaie, cu hrană alterată care face rău atât trupului cât și sufletului!
Cea mai sănătoasă hrană pentru întreg ansamblul trup-suflet, este Cuvântul lui Dumnezeu! El revigorează, mângâie, îndrumă, dar și mustră! E de folos să avem un astfel de ghid în viață, pentru a nu ne rătăci pe drum! Cei care nu vor să fie monitorizați de Dumnezeu, urmează glasul firii care, de cele mai multe ori îi duce la pierzare. Și mare le e căderea!
"Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.” (Luca 6:47-49)
Privind acum la stările mele, la gândurile și frustrările mele în prisma Cuvântului Sfânt, realizez că nimic nu e întâmplător! Chiar dacă ceea ce fac nu e apreciat de oameni, Domnul spune că El știe și vede totul! Oamenii sunt părtinitori, Dumnezeu nu se uită la fața omului! Oamenii sunt egoiști, Dumnezeu e Dragostea Agape! Când omul acceptă ca Domn și Mântuitor în viața lui pe Isus Cristos, doar atunci atitudinea și sentimentele lui se schimbă! Nu cereți celor care nu au, mai mult decât pot da! Aici intră înțelepciunea, priceperea, mila, dragostea, facerea de bine, etc! Mulțumiți Domnului pentru toate lucrurile! Chiar și întâlnirile acestea tangențiale și dureroase pot fi o binecuvântare! Suferința de orice fel lucrează în om desăvârșirea. Răbdarea este calea spre reușită! Dacă Dumnezeu îngăduie ca și lui Iov, să trecem prin încercări, de ce să murmurăm? El ne vrea curați și sfinți, demni pentru Împărăția Sa! De aceea, dacă azi ți se pare că ești nedreptățit, defăimat, marginalizat, dă slavă lui Dumnezeu, pentru că El nu te va lepăda niciodată! Condiția ta este să crezi în El! Dar nu doar să crezi și atât! El cere din partea ta POCĂINȚĂ!
"Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască!" (Ezechiel 18:23)
Du-te și nu mai păcătui! Credința fără pocăință și depărtarea de păcat e nulă!
"Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”
(Ioan 8:7-11)
Căci...și dracii cred și se-nfioară!...
"Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!"(Iacov 2:19)
Credința duce implicit la acțiune!
"Tot așa și credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, și eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte și eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele." (Iacov 2:17-18)
Trebuie să se vadă în tot ceea ce faci că ești într-adevăr un om credincios, un om schimbat! Credința fără fapte e moartă!
"După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credinţa fără fapte este moartă." (Iacov 2:26)
În concluzie:
- nu mersul la biserică te face credincios;
- nu schimbarea unei denominațiuni te face sfânt,
- nu eticheta de creștin te face pocăit!
Credința vine în urma auzirii Cuvântului, iar auzind Cuvântul, conștientizând starea de păcat în care te afli, te pocăiești, adică îți pare rău de tot răul făcut și nu îl mai faci!
"DU-TE ȘI NU MAI PĂCĂTUI!"
"Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic , se înșală singur. Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alţii; căci fiecare își va purta sarcina lui însuși. Cine primește învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învaţă. Nu vă înșelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veșnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală." (Galateni 6:3-9)
Dumnezeu să fie glorificat în veci, Amin!
10/08/17, Barcelona -Lucica Boltasu
