Adu-ţi aminte că trebuie să mori
1. Curând, mai curând decât îţi închipui, se va sfârşi cu tine pe pământ. De aceea caută să vezi în ce stare te afli. Azi eşti, mâine nu mai eşti. Ai pierit din ochii oamenilor? Curând pieri şi din amintirea lor. Cât de nesimţitoare şi cât de împietrită este inima ta, omule, când nu cauţi decât la cele de acum, iar la cele viitoare nici nu gândeşti! În toate faptele tale şi în toate gândurile tale, s-ar cădea să fii în aşa fel ca şi cum azi ar trebui sa mori. Dacă ai avea un cuget bun, nu te-ai teme mult de moarte. Dacă nu eşti gata de moarte astăzi, cum vei fi gata mâine? Ziua de mâine este o zi nesigură şi de unde ştii că vei apuca ziua de mâine?
2. Ce folos să trăieşti mult, când aşa de puţin te îndrepţi? Ah, viaţa lungă nu face totdeauna pe om mai bun, ci de cele mai multe ori ea înmulţeste numărul păcatelor şi fărădelegilor. Măcar o zi de am fi trăit cum se cuvine pe pământ! Mulţi îşi numără anii vieţii lor de când s-au întors la Dumnezeu; dar oricât de mare ar fi acest număr de ani, roada întoarcerii lor este adeseori foarte mică. Dacă este lucru îngrozitor să mori acum, poate că şi mai primejdios lucru este să trăieşti mai mult. Ferice de cine are întotdeauna înaintea ochilor ceasul morţii şi în fiecare zi se pregăteşte de moarte. Când vezi pe cineva murind, să-ţi zici în inima ta: "Pe această cale trebuie să trec şi eu!"
3. Dimineaţa, gândeşte-te că poate n-ai să ajungi până seara; iar seara, să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit. Mulţi mor deodată şi fără veste. Când îţi va sosi ceasul cel de pe urmă, vei începe să gândeşti cu totul despre viaţa ta pierdută, şi multă durere vei avea că ai fost aşa de nepăsător şi rece.
4. Ce fericit şi înţelept este omul care se sileşte să trăiască în viaţă aşa cum ar dori să fie găsit în ceasul morţii! Lepădarea de lume şi de poftele ei, înfocata dorinţă de a înainta pe calea credinţei, supunerea, pocăinţa adâncă, lepădarea de sine şi statornicia în suferirea oricărei împotriviri şi necaz din dragoste pentru Isus Cristos şi nădejdea fericirii veşnice, iată ce ne dă curajul şi nădejdea de a muri fericiţi. Poţi face mult bine cât eşti sănătos; ce vei face însă când vei fi bolnav, nu ştiu. Puţini se scoală mai buni după boală.
5. Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur şi nu te încrede în prietenii şi rudele tale, căci oamenii te vor uita mai curând decât îţi închipui. Este mai bine ca acum, până ai vreme, să-ţi pui în rânduială totul şi să trimiţi înainte vreun bine, decât să te sprijineşti pe ajutorul altora. Dacă acum cât eşti în viaţă, nu îngrijeşti tu însuţi de sufletul tău, după moarte cui îi va mai păsa de tine? Acum este vremea de mare preţ:
"Iată că acum este vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii"
Dar vai, dacă nu întrebuinţezi bine vremea în care ai putea să-ţi aduni o comoară pentru veşnicie! Va veni vremea când vei dori să ai numai o zi, numai un ceas, pentru a-ţi mântui sufletul, şi nu ştiu de ţi se va da acel timp.
6. Vezi de ce primejdie, de ce groază ai putea să scapi, dacă ai fi mereu pregătit de moarte? Învaţă dar a trăi aşa acum, încât, în ceasul morţii, sa ai parte mai mult de bucurie decât de groază. Învaţă acum a fi mort faţă de păcat şi viu pentru Isus Cristos. Învaţă acum a dispreţui toate lucrurile trecătoare pentru ca atunci, slobod de toate legăturile pământului, sa poţi alerga fără piedică la Cristos. Înfrânează-ţi acum trupul ca să-l poţi părăsi atunci cu o nadejde mai sigură.
7. Tu, om nesocotit, pe ce te înteimeiezi? Că vei trăi multă vreme pe pământ, când în puterea ta nu stă nici măcar o zi? Câţi s-au înşelat şi au murit fără veste! De câte ori vei fi auzit vorbindu-se: cutare sau cutare om a fost ucis de sabie, cutare s-a înecat, cutare a murit mâncând, celălalt bând, unul a pierit în foc, altul de glonţ, altul de ciumă, altul de mâna tâlharilor. Astfel sfârşitul tuturor este moartea şi viaţa omului trece ca o umbra.
8 Cine-şi va mai aduce aminte de tine după moarte? Fă acum ce poţi face, că nu ştii când vei muri şi nu ştii ce te aşteaptă dupa moarte. Cât mai este vreme, adună bogăţii nepieritoare. Gândul tău să fie mântuirea, grija ta să fie numai la cele ale lui Dumnezeu. Fă-ţi acum prieteni pentru ca, atunci când vei muri, să te primească în corturile veşnice.
9. Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima mereu slobodă şi înălţată spre Dumnezeu, căci nu ai aici cetate stătătoare. Rugile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta liniştit la Domnul! Amin!
