Credincioșii care renunță la ei înșiși pentru a purta povara păcatelor oamenilor înaintea Domnului, care suferă dispreț și rușine, oboseală și durere, în efortul câștigării sufletelor, completează ceea ce lipsește suferințelor lui Hristos în trupul lor. Puterea și părtășia suferințelor și a morții Sale lucrează în ei, iar puterea vieții lui Hristos prin ei lucrează în cei pentru care se trudesc cu dragoste. Nu este nici o îndoială că, în părtășia cu suferințele Lui și în devenirea ca El în moartea Lui din Filipeni 3.10, Pavel a avut în vedere nu doar aspectul spiritual lăuntric, ci și participările exterioare trupești la suferințele lui Hristos.
Și așa trebuie să fie cu fiecare dintre noi într-o anumită măsură. Sacrificiul de sine, nu doar de dragul sfințirii personale, ci pentru salvarea semenilor noștri, este cel care ne aduce în adevărata părtășie cu Histosul care S-a dat pe Sine pentru noi.
Aplicația practică a acestor gânduri este foarte simplă. Mai întâi să încercăm să vedem adevărul pe care Duhul Sfânt caută să ne învețe. După cum lucrul esențial în asemănarea cu Hristos este asemănarea cu moartea Lui, tot așa lucrul esențial în asemănarea cu Hristos este asemănarea cu dăruirea vieții noastre pentru a-i câștiga pe alții pentru Dumnezeu. Este o moarte în care orice gând de salvare a sinelui se pierde pentru salvarea altora.
Să ne rugăm ca lumina Duhului Sfânt să ne arate aceasta până când învățăm că noi suntem în lume așa cum a fost și Hristos - renunțând la noi înșine, iubind și slujind, trăind și murind:
Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți. Marcu 10.45
O, fie ca Dumnezeu să dea poporului Său cunoștința chemării pe care i-a făcut-o - că ei nu-și aparțin lor, ci lui Dumnezeu și semenilor lor, că ei trăiesc, la fel ca și Hristos, doar pentru a fi o binecuvântare pentru lume.
Să credem apoi în harul care așteaptă să facă experimentarea acestui adevăr o realitate. Să credem că Dumnezeu acceptă dăruirea noastră totală pentru gloria Lui în salvarea altora. Să credem că Duhul Sfânt va lucra în noi devenirea noastră ca Isus în moartea Lui în această privință, care este tocmai principiul vieții. Dincolo de toate acestea, să credem în Isus: El Însuși va aduce fiecare suflet care I se predă total în deplină părtășie cu moartea Lui - cu moartea Lui din dragoste pentru a aduce multă roadă. Da, să credem și, crezând, să așteptăm de sus, ca lucrare și dar al Lui Isus, asemănarea cu Isus și în această privință.
Să începem să acționăm în această credință. Să o punem în practică. Uitându-ne la noi ca la niște oameni care s-au dăruit total, la fel ca Isus, ca să trăiască și să moară pentru Dumnezeu și pentru semeni, să îndeplinim cu un zel nou lucrarea iubirii pentru câștigarea sufletelor. În timp ce așteptăm ca Hristos să lucreze în noi asemănarea cu El, în timp ce ne încredem în Duhul Sfânt să ne dea felul Lui de gândire din ce în ce mai mult, haideți prin credință, să începem imediat să acționăm ca urmași ai Lui care au trăit și au murit doar pentru a-i binecuvânta pe alții.
Fie ca dragostea noastră să deschidă calea lucrării pe care ea o are de făcut prin bunătate, blândețea și folosul cu care va străluci peste toți aceia cu care ne întâlnim zilnic. Fie ca dragostea noastră să se dăruiască lucrării de mijlocire și să aștepte ca Dumnezeu să ne folosească drept instrumentele Sale ca răspuns la acele rugăciuni. Să vorbim și să lucrăm pentru Isus ca unii care avem o misiune și o putere venită de sus, care ne garantează binecuvântarea. Să facem din câștigarea sufletelor scopul nostru. Să ne înrolăm în marea armată a secerătorilor pe care Domnul o trimite să strângă recolta Lui. Și, înainte să știm, vom afla că dăruirea vieților noastre pentru câștigarea altora pentru Dumnezeu este cea mai binecuvântată cale de a muri față de sine, de a fi așa cum a fost Fiul omului - un slujitor și un Salvator al celor pierduți.
O, minunata, binecuvântata și inimaginabila asemănare cu Hristos! El S-a dat pentru oameni, dar a putut ajunge cu adevărat la ei doar când, dându-Se ca jertfă lui Dumnezeu pentru ei, grăuntele de grâu a murit, iar viața a țâșnit din el - apoi binecuvântarea a curs cu mare putere. Eu pot căuta să iubesc și să slujesc oamenii, pot fi o reală influență și binecuvântare pentru ei doar pe măsură ce mă supun lui Dumnezeu și îmi dau viața în mâinile Lui, cu adevărat o binecuvântare. Doar când duhul meu se află în mâinile Lui, El mă poate folosi și binecuvânta.
O, binecuvântat Dumnezeu, Tu-mi ceri să vin și să mă dăruiesc pe mine și viața mea în întregime Ție, chiar până la moarte, pentru semenii mei! Dacă am auzit bine cuvintele Stăpânului, Tu, într-adevăr, nu aștepți nimic mai puțin.
O, Dumnezeule, vreau cu adevărat să mă dăruiesc Ție? Îmi vei permite în Hristos, la fel ca El, ca mădular al trupului Lui, să trăiesc și să mor pentru cei din jurul meu? Pot să mă așez, o spun cu adâncă reverență, lângă El pe altarul morții, răstignit ca El și fiind o jertfă vie adusă Ție pentru oameni?
Doamne, Te laud pentru acest har minunat! Și vin acum, Doamne, Dumnezeule și mă dăruiesc Ție. O, fie ca harul Duhului Tău Sfânt să facă această tranzacție clară și reală! Doamne, sunt aici, dat totul Ție pentru a trăi pentru cei pe care Tu cauți să-i salvezi.
Binecuvântat Isus, vino și umple-mă cu gândirea și dragostea Ta - gândurile mele, inima mea, puterile mele de a lucra, viața mea - pentru că m-am dat lui Dumnezeu în folosul oamenilor. Scrie în inima mea: S-A ISPRĂVIT, M-AM DAT LUI DUMNEZEU ÎN FOLOSUL OAMENILOR. Scrie în inima mea: S-A ISPRĂVIT, M-AM DAT LUI DUMNEZEU ȘI EL M-A LUAT. EL MĂ ȚINE ÎN FIECARE ZI ÎN MÂINILE SALE AȘTEPTÂND ȘI FIIND SIGUR CĂ MĂ VA FOLOSI.
După ce Tu Te-ai dăruit pe Tine, a venit viața cu putere, revărsarea binecuvântării în toată plinătatea și puterea. Fă să fie așa și în poporul Tău. Glorie Numelui Tău, Amin!