Ceea ce mă uimește foarte mult atunci când citesc din Evanghelii despre lucrarea publică a lui Iisus, este lucrarea pe care El a făcut-o pentru cei din lumea de jos. Leproși, demonizați, vameși, prostituate, păgâni, sau mari păcătoși care erau declarați de farseii și cărturarii timpului lor fără drept la îndurarea lui Dumnezeu, cu toții erau ajutați de Iisus. El nu numai că le rezolva problemele legate de sănătate, sau cele spirituale, mai mult de-atât le oferea posibilitatea ca toți, indiferent din ce abis se ridicau să înceapă o viață nouă după principiile împărăției mesianice pe care venise să o instaureze. Fiul lui Dumnezeu, și Fiul omului trăind și lucrând în mijlocul celor mai defavorizați oameni din societate, aducându-le speranța mântuirii, este un tablou evanghelic zugrăvit frumos în cuvinte de scriitorii Sfintelor Scripturi ce merită contemplat.
Îmi aduc aminte de o afirmație pe care cineva o făcea și anume: , , Dacă la ora actuală oamenii religioși ar reflecta bunătatea și iubirea lui Hristos, în societate s-ar declanșa o adevărată revoluție spirituală, iar oamenii ar fi atrași de frumusețea Evangheliei.” Probabil că Gandhi avea dreptate atunci când a afirmat că creștinii sunt cei mai mari dușmani ai creștinismului. Iisus i-a iubit pe oameni și a știut să se apropie de ei, ba mai mult de atât nu a întors niciodată spatele unei ființe umane ce avea nevoie de ajutor. Într-un mod impresionant a știut să insufle speranță chiar și în inimile cele mai desnădăjduite, de aceea mulțimile alergau în jurul său pentru că simțeau că îi iubea și din El ieșea o putere care îi vindeca.
Și astăzi personalitatea și viața lui Iisus din Nazaret atrage pentru a fi studiată. El este personalitatea pe lângă care nu poți trece indiferent, îți dai seama că a revoluționat din punct de vedere spiritual gândirea umană, pentrucă nimeni nu a vorbit asemenea Lui, și nimeni nu a suferit ca El. De asemenea cine poate cântării în toată profunzimea, sacrificiul făcut de El pentru noi oamenii la Golgota? Imensitatea iubirii Sale depășește capacitatea noastră de a înțelege tot ceea ce s-a întâmplat la cruce. Apoi învierea și înălțarea Sa la cer, și promisiunea revenirii Sale în glorie, ne aduc speranță în inimile noastre ce uneori sunt cuprinse de desnădejde.
Evanghelistul Luca într-un pasaj din Evanghelia după Luca 4; 16-30 ne descrie un incident apărut între Iisus și contemporanii săi. Doresc să redau din acest pasaj evanghelic doar câteva versete: , , Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Iisus era în sinagogă, și a citit din cartea profetului Isaia, de fapt după citirea acestor versete prin care El a dorit să le arate conaționalilor Săi că misiunea Sa mesianică a fost descrisă cu mult mai înainte de profetul Isaia.
Din acest pasaj evanghelic reiese că ascultătorii Săi din sinagogă nu L-au înțeles, deși l-a început au fost mișcați de cuvintele Lui. Apoi ni se consemnează faptul că au reacționat violent atunci când El prin contrast le-a arătat necredința lor cu credincioșia unora dintre neamuri precum văduva din Sarepta Sidonului, sau Naman Sirianul ce a fost vindecat de lepră. Aceste exemple i-au scandalizat pe acei oameni ce nu puteau admite faptul că deși făceau parte din poporul ales, ba mai mult de atât, moșteniseră Templul și serviciile de acolo, și aveau în spatele lor o istorie în care Dumnezeu se implicase într-un mod minunat în viața lor, nu puteau admite că experiențele cu Dumnezeu nu se moștenesc ci trebuiesc trăite personal.
În fiecare generație Dumnezeu le-a cerut oamenilor să pășească pe o treaptă mai înaltă în cunoașterea adevărului. Însă de obicei oamenii vin cu scuza că așa au gândit și trăit părinții lor, iar ei nu se pot ridica mai mult de atât. Am observat din experiența mea personală că, atunci când Dumnezeu se apropie de noi pentru a ne vorbi, indiferent de mijloacele prin care o face, de cele mai multe ori ceea ce El ne spune dărămă ideile noastre preconcepute și tradițiile noastre religioase ce nu au suport biblic. Uneori într-un mod dureros, ideile noastre preconcepute sunt lovite în miezul lor, și trebuiesc reformulate după învățăturile divine. Iar pe oameni, indiferent de categoria lor socială și poporul din care fac parte suntem invitați să-i privim în lumina iubirii de la Calvar. Unii oameni atunci când Dumnezeu le vorbește spun: , , Este prea de tot, nu vom face aceste mari schimbări în viața noastră.” Și mai mult de atât unii devin violenți ca și conaționalii lui Iisus. Oamenii care resping adevărurile care îi pot mântui din păcatele lor, se împietresc, și devin niște instrumente perfecte în mâna Satanei pentru a face rău celor ce urmează învățăturile lui Iisus.
Iisus a citit în acea ocazie: , , ... Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia... ” Lumea noastră seamănă cu un imens lagăr al suferinței umane, cred că niciodată în istoria omenirii cei mai defavorizați, cei zdrobiți de stăpânii acestei lumi nu au avut mai mare nevoie ca să li se vestească Evanghelia. Sunt oameni ce întreabă cu ironie: , , Cum va schimba Evanghelia soarta acestor nenorociți?” În primul rând, oamenii datorită Evangheliei pot ieși din abisul spiritual în care se zbat, și pot începe o viață nouă, și mai mult de atât la rândul lor, și ei pot aduce bucurie în viața altora. Să nu uităm niciodată că doar Evanghelia poate restaura pe deplin ființa umană. Iar mai mult decât orice, există făgăduința vieții veșnice așezată în dreptul oricărui om care crede.
Mai departe Iisus a citit: , , M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită... ” Cine ar putea cântării durerea din inimile tuturor celor ce suferă, cred că este imposibil pentru noi oamenii. De multe ori atunci când o singură persoană ne asaltează cu problemele ce le are, devenim obosiți și ne dăm seama că nu putem înțelege pe deplin inima acelei persoane. De aceea este bine ca atunci când avem de-a face cu astfel de oameni, să le îndreptăm privirile spre Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului care poate vindeca și mângâia inimile noastre rănite și zdrobite, de răutatea altora și de tot greul acestei lumi.
De asemenea Iisus a mai citit: , , Să dau drumul celor apăsați... ” Trăim în plin conflict cosmic, o teribilă luptă se desfășoară pe pământ între Hristos și Satana, iar punctul unde această luptă se dă este mintea omului. De aceea toți prinșii de război din acest conflict, doar Iisus îi poate elibera, pentrucă El este Marele Eliberator al omenirii. Iar orbilor din punct de vedere spiritual, doar El le poate oferi o percepție clară a lucrurilor spirituale. , , Și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Sunt ultimile cuvinte din pasajul biblic pe care Iisus le citește. Erau vremuri de îndurare când vestea bună trebuia să ajungă la câți mai mulți oameni, nu existau margini și nici favoritisme, toți erau invitați indiferent de culoarea pielii, de categoria socială sau de poporul din care făceau parte.
Dar aceste învățături îi scandalizau pe unii. Și astăzi se întâmplă la fel cu unii din cărturarii și farseii timpurilor moderne ce încearcă să diminueze toate aceste învățături ale lui Iisus, pentrucă se simt deranjați, și trebuie să renunțe la multe din ideile lor preconcepute pentru a le transmite vestea bună oamenilor. Când Iisus citează acest pasaj din Isaia, omite în mod conștient următorul aspect: , , Să vestesc o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.” Pentru iudei aceasta era partea cea mai însemnată a pasajului, de această frază se legau toate aspirațiile și visele lor cele mai îndrăgite. Ei îl așteptau pe Mesia să se ridice să formeze o armată a lui Israel, și să sfărâme jugul asupririi romane de pe grumajii lor, așteptau un David, un Solomon, care să-i izbăvească prin puterea armelor, doar asta era istoria lor. Erau siguri că Dumnezeu nu ar putea lucra altfel decât doar așa cum ei gândeau și sperau, doar ei erau poporul ales, și doar ei aveau dreptul la îndurarea divină, pentrucă doar lor li se descoperea Dumnezeu, ceilalți erau păgâni, necurați. Acestea erau unele din ideile lor preconcepute pe care Iisus a încercat să le spulbere, arătându-le cât de departe sunt ei de marea revelație oferită de Dumnezeu omenirii în persoana Sa.
Oare astăzi în lumea religioasă lucrurile diferă de vremurile în care Iisus a trăit? Cu riscul de ai scandaliza pe unii oameni religioși dau doar un exemplu, Iisus ca Fiu al omului a respectat ziua Sabatului, considerând că a rămas sfințită și binecuvântată de la creațiune, și pe tot parcursul vieții Sale, a respectat această zi, apostolii de asemenea. Nicăieri în Biblie nu se menționează că acceastă zi sfântă oferită de Dumnezeu oamenilor pentru odihnă și închinare, ar fi fost schimbată cu ziua duminicii. Această schimbare s-a făcut în istorie de cei care aveau un interes meschin să o facă. Atunci îmi pun întrebarea: , , De ce, cea mai mare parte a creștinătății de astăzi păstrează ziua duminicii, ca zi în care Dumnezeu dorește în mod special să se întâlnească cu omul?
Profetul Isaia a mai fost numit și evanghelistul Vechiului Testament pentrucă deși nu a trăit în timpurile lui Iisus, a descris în mod profetic lucrarea și jertfa lui Hristos ca și cum ar fi fost contemporan cu Iisus. De aceea dacă citim Isaia capitolul 53, ne dăm seama de acest adevăr. În acest capitol ne este descrisă într-un mod impresionant imensitatea jertfei aduse pentru noi în persoana lui Iisus. Înțelegem că Cel nevinovat a trebuit să sufere pentru noi cei vinovați, pedeapsa care ni se cuvenea a căzut asupra Lui, prin rănile lui suntem vindecați după cum ne spune profetul Isaia. Deci să contemplăm cu bucurie sacrificiul oferit de Iisus la Golgota pentru noi, și să pornim pe calea mântuirii urmând învățăturile Sale.
, , Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” ( Isaia 53; 4-6)