text Eseuri crestine

Scopul Bisericii lui Hristos pe pamant

de Budaianu Sergiu
Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Budaianu Sergiu

Introducere

Rick Warren, în cartea sa „Biserica - o pasiune, o viziune”, afirmă, pe bună dreptate, că: „Isus a fondat Biserica, a murit pentru Biserică, a trimis Duhul Său cel Sfânt Bisericii şi, într-o zi, se va întoarce după Biserica Sa. Ca stăpân al Bisericii, El a stabilit deja scopurile, şi ele nu sunt negaciabile. Datoria noastră nu este să creăm scopurile bisericii, ci să le descoperim[1]

Deseori se enunţă doar anumite elemente ale scopului biseriicii lui Hristos pe pământ fără a se atrage atenţia că acest scop este ca un ciorchine, adică este compus, şi dacă se face o enumerare a acestor părţi componente ele trebuiesc spuse integral. În Noul Testament întâlnim două porunci date de Domnul Isus ca fiind cele mai importante pentru credinciosul noului legământ. Acestea sunt Marea Poruncă şi Marea Trimitere (însărcinare). Marea Poruncă este o reluare a celei din Vechiul Testament (Deut. 6:5), citată în Matei 22:37, 39: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău" şi "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Marea Trimitere este scrisă de Matei în finalul evangheliei sale, Matei 28:19-20: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.Tocmai pe aceste porunci şi se bazează determinarea scopului bisericii lui Hristos pe pământ. Pentru ca o biserică să-şi atingă scopul ei, ea trebuie să aplice aceste porunci în cadrul activităţii ei zilnice.

În cele ce urmează vom merge pas cu pas la sintetizarea acestor scopuri pentru a vedea imaginea tabloului integral. Biserica are cinci scopuri indinspensabile, ele fiind determinate de Fondatorul ei, adică Hristos.

1.      Închinarea în prezenţa lui Dumnezeu

Prima parte a Marii Porunci este să-L iubeşti pe Dumnezeu. Acesta are în vederea partea închinării noastre lui. De la începuturile creaţiei vedem că Domul nu aprobă o închinare la alţi domni sau dumnezei, poruncind ca unica Fiinţă vrednică de închinare să fie Creatorul. Biserica există pentru a se închina lui Dumnezeu şi numai Lui. O lipsă de închinare adevărate este automat şi o lipsă de practicare a scopului determinat de Isus pentru biserică – închinarea.

Închinarea, lauda şi glorificarea lui Dumnezeu, a fost o practică vechi-testamentală obişnuită, după cum se poate vedea mai ales în Psalmi. Iar ilustraţiile despre cer din Apocalipsa şi alte locuri din Scriptură, poporul lui Dumnezeu este prezent ca unul care recunoaşte şi proclamă măreţia lui Dumnezeu. Se cuvina ca biserica, ce Îi aparţine lui Dumnezeu, să Îl laude şi să Îl glorifice.[2]

Vedem pus accentul pe închinare în momentul când Domnul Isus este ispitit de Satan. Acesta din urmă îi promite lumea toată numai dacă i se închină lui, însă Hristos refuză categoric prin citarea unui pasaj scriptural, Matei 4:10: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Scopul lui Satan este deslipirea noastră de închinarea adevărată în faţa lui Dumnezeu, scopul bisericii este de a se închina în duh şi adevăr singurului Dumnezeu adevărat. Biserica primară descrisă în Fapte 2 era o comunitate de oameni credincioşi ce perseverau în rugăciuni îndreptate lui Dumnezeu şi laude adresate aceluiaş Dumnezeu. Pe tot cuprinsul Scripturii ni se porunceşte să sărbătorim prezenţa lui Dumnezeu mărind pe Domnul şi înălţând Numele Lui.[3] Scopul primordial al fiecărui credincios în parte, cât şi a bisericii ca şi comunitate formată din copii ai lui Dumnezeu, este faptul de al adora pe Dumnezeu, adică a I se închina Lui.

2.      Slujirea aproapelui

A doua parte a Marii Porunci este: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", acesta fiind şi scopul secund al bisericii. Acest principiu, al iubirii aproapelui, poate fi rezumat într-un singur cuvânt – slujirea. Rick Warren scrie: „Biserica există pentru a sluji oamenilor. Slujirea este demonstrarea dragostei lui Dumnezeu faţă de alţii prin împlinirea nevoilor şi vindecarea rănilor lor în Numele lui Isus.[4] Însuşi Isus a împlinit nevoile oamenilor în decursul celor circa trei ani de activitate printre iudei, şi neamuri. Astfel ne-a oferit un exemplu de slujire vrednic de urmat. Evanghelistul Marcu îl identifică pe Isus ca fiind slujitor: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!" (Marcu 10:45).

Fiecare dar şi talent pe care îl avem dat de la Dumnezeu este pentru slujirea aproapelui. Pavel în Epistola sa către Efeseni, 4:11-12 afirmă că „El (Isus) a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire.” Prima biserică a pus în practică acest principiu şi scop al ei prin faptul că „toţi cei ce credeau ... aveau toate de obşte; îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.” Fapte 2:44-45. Biserica trebuie să-şi manifeste îngrijorarea şi să ia măsuri ori de câte ori zăreşte nevoi, durere sau rău.[5] Astăzi biserica are scopul de a împlini nevoile spirituale, emoţionale, relaţionale şi fizice ale semenilor lor, astfel împlinid scopul lui Isus pentru ea. Acest scop nu trebuie aplicat doar celor ce sunt deja membri ai bisericii, ci şi celorlalţi oameni din regiunea unde se află biserica.

3.      Evanghelizarea

"Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele." Marea Însărcinare are un caracter misionar. Începe cu porunca de a merge peste tot şi de a face ucenici, aceasta însemnând ca atare evanghelizarea popoarelor lumii. Teologul creştin M. J. Erickson afirmă că „Chemarea la evanghelizare este o poruncă. Acceptându-L pe Isus ca Domn, ucenicii s-au pus sub stăpânirea Lui şi erau obligaţi să facă orice le-ar fi cerut El. Dacă ucenicii Îl iubeau cu adevărat pe Domnul lor, ei aveau să răspundă la chemarea Lui la evanghelizare. Această chemare nu era ceva opţional pentru ei.[6]

Biserica există pentru a comunica Cuvântul lui Dumnezeu. Toată cartea Faptelor este, în general, o relatarea a modului în care ucenicii au dus evanghelia până la capătul pământului. Responsabilitatea fiecărui creştin este de a împărtăşi Vestea Bună oriunde merge, de a fi ambasadori ai lui Hristos pe pământ. Pavel identifica membrii bisericii lui Hristos ca fiind „trimişi împuterniciţi ai lui Hristos” (2 Corinteni 5:20). Mesajul trebuie să fie cristocentric privind naşterea, moartea, învierea şi reîntoarcerea lui Isus. Evanghelizarea este un privilegiu pentru noi, nu doar o însărcinare. De reţinut că în cer nu vom mai putea evangheliza. Atâta timp cât mai există un om necredincios, responsabilitatea bisericii este de a merge la el şi să-i descopere planul lui Dumnzeu de salvare. Biserica primului veac a pus accentul pe evanghelizare, iar la prima adunare de evanghelizare Petru „cu multe ... cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: "Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos" (Fapte 2:40).

4.      Părtăşia

"Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." Botezul este cel ce deschide poarta spre o părtăşie între credincioşii dintr-o biserică. Acest act al botezului este şi semnul care arată că eşti parte a trupului lui Hristos. Este responsabilitatea trimişilor lui Cristos de a propovădui botezul şi de a face demersuri pentru ca acesta să fie acceptat ca o poruncă ce trebuie îndeplinită. În cadrul botezului credinciosului, creştinii se identifică public cu dumnezeirea trinitară. Ei recunosc că Dumnezeu este Tatăl lor, că Isus Cristos este Domnul şi Mântuitorul lor şi că Duhul Sfânt este cel care locuieşte în lăuntrul lor, le dă putere şi-i învaţă.

Ca şi creştini noi suntem chemaţi să aparţinem nu doar să credem. Nu am fost chemaţi să trăim nişte vieţi singuratice, ci să aparţinem familiei lui Hristos şi să fim mădulare ale trupului Său. Botezul nu este doar un simbol al mântuirii, ci şi un simbol al părtăşiei.[7] Pavel scrie bisericii din Efes: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Ca şi credincioşi nouă ni se dă un statut de persoane din locuinţa lui Dumnezeu, suntem o familie a lui Dumnezeu, fiind inevitabil interelaţionabili. Scopul bisericii este să acorde o părtăşie sfântă între membrii ei şi să permită şi altora să intre în această părtăşie. Biserica există pentru a oferi părtăşie.

5.      Ucenicia

"Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." Marea Poruncă depăşeşte cadrul strict al evanghelizării, căci nu e de ajuns doar să faci convertiţi şi apoi să-i laşi să se hrănească singuri, să se descurce cum pot. Aceştia trebuie să fie învăţaţi să asculte de poruncile lui Cristos, aşa cum se găsesc acestea în Noul Testament. Esenţa uceniciei constă în nevoia de a deveni asemenea învăţătorului şi Stăpânului Cristos, or, lucrul acesta se realizează prin predarea sistematică a Cuvântului şi ascultarea de el. Cuvântul pe care îl folosim în mod obişnuit pentru a ne referi la acest scop este ucenicia. Biserica există pentru a edifica, a instrui poporul lui Dumnezeu. Ucenicia este procesul de a-i ajuta pe oameni să devină mai asemănători lui Hristos prin gândire, simţire şi acţiune.[8]  Biserica lui Dumnezeu este legată de Cuvântul lui Dumnezeu şi orice abatere de la constituţia aceasta dumnezeiască, trebuie să aibă ca urmare stări bolnăvicioase.[9] Odată ce o persoană a fost născută din nou, regenerată, ea trebuie iniţiată într-un proces de studiere a scripturii şi de creştere spirituală. Modelul ce trebuie atins este Donmul Isus Hristos. Sfântul apostol Pavel scrie celor din Colose: “Pe El (Isus) Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus” (Coloseni 1:28). Scopul lui Pavel cu biserica lui Hristos era să o aducă pe aceasta până în starea de desăvârşire. Aceasta este de fapt şi porunca lui Isus din Matei 5:48: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Ca şi biserică ascultătoare de Hristos suntem chemaţi nu numai să evanghelizăm oamenii, dar şi să-i instruim pe calea adevărului. Responsabilitatea bisericii este să creeze cadrul în care oamenii să crească spiritual. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru fiecare credincios în parte, cât şi pentru biserică- trupul lui Hristos. Pavel nu ezită de a transmite direc scopul existenţei bisericii: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:12-15). Instruirea poporului lui Dumnezeu are loc prin ucenicie, învăţare şi creştere, a cuvântului şi, respectiv, în credinţă. În scopul unei edificări reciproce Dumnezeu a înzestrat biserica cu diverse daruri, împărţite şi oferite de către Duhul Sfânt.[10]

Concluzie

Toate aceste cinci scopuri trebuiesc privite integral, aplicate concomitent şi rezultatul va fi sigur cel cerut de Hristos. Este o mare greşeală dacă privim că cel mai important pentru biserică este părtăşia din cardrul ei, neglijând sau punând un mic accent pe evanghelizare. Unele biserici sunt mari centre de predicare şi învăţare, altele sunt carismatice, altele sunt doar ceva mai mult decât nişte cluburi sociale. Însă trebuie atrasă atenţia că după cum un puzzle are mai multe elemente acestea toate formând un întreg, dacă sunt aranjate corespunzător, la fel şi biserica devine un tot întreg binefuncţional dacă toate elementele activităţii sale sunt reieşite din scopurile ei. Fiecare credincios trebuie să participe cu tot ce este, are şi face la împlinirea însărcinărilor date de Isus poporului Său, adică: glorificarea lui Dumnezeu, slujirea aproapelui, evanghelizarea lumii din jurul lui, participarea la părtăşie şi ucenicizare.



[1] Rick Warren, Biserica- o pasiune, o viziune, pag. 112, Oradea, Life, 2002

[2] Millard J. Erickson, Teologie Creştină volumul 3, pag. 235, editura Cartea Creştină, Oradea, 1998

[3] Rick Warren, Biserica- o pasiune, o viziune, pag. 118, Oradea, Life, 2002

[4] Ibid., pag. 118 şi urm.

[5] Millard J. Erickson, Teologie Creştină volumul 3, pag. 237, editura Cartea Creştină, Oradea, 1998

[6] Millard J. Erickson, Teologie Creştină volumul 3, pag. 230, editura Cartea Creştină, Oradea, 1998

[7] Rick Warren, Biserica- o pasiune, o viziune, pag. 121, Oradea, Life, 2002

[8] Rick Warren, Biserica- o pasiune, o viziune, pag. 121, Oradea, Life, 2002

[9] Karl Thewes, Biserica după Noul Testament,  pag. 30

[10] Millard J. Erickson, Teologie Creştină volumul 3, pag. 235, editura Cartea Creştină, Oradea, 1998

Cele mai recente resurse creștine scrise

Cum s-a nascut miscarea penticostala in Romania (o scurta istorie) Penticostal
În acest articol arată începuturile Mișcări Penticostale în Romania, frămîntarile necazurile prin care a trecut Miscarea Penticostală.Sa fie binecuvintat Dumnezeu:Tatal Domnului nostru Isus Hristos,ca...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Plan de citire al Bibliei intr-un an de zile Biserica din casa
Plan de citire a Scripturii într-un anPlan de citire a Scripturii pe parcursul unui an PLAN DE CITIRE AL BIBLIEI - LUNA  IANUARIE 1. Gen. 1:1-2:25          ...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Lista editurilor crestine din Romania Edituri crestine
Edituri crestine din Oradea si in judetul Bihor: Editura KerigmaEditura ScriptumEditura Cartea CrestinaEditura Casa CartiiEditura Imago DeiEditura Life RomaniaEditura SBRO (Societatea Biblica Rom...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Stiai de aceste obiceiuri ale adventistilor de ziua a saptea? Adventist
Adventiștii de Ziua a Șaptea din România au adoptat unele tradiții locale influențate de cultura și istoria țării, deși încearcă să mențină un stil de viață în conformitate cu principiile lor religioa...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Cele mai cunoscute obiceiuri la adventisti Sabat
Adventiștii de Ziua a Șaptea (AZS) au o serie de obiceiuri și practici distinctive bazate pe Biblie. Iată câteva dintre cele mai importante:1. Respectarea SabatuluiAdventiștii respectă Sabatul ca zi s...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Ce au crezut pionerii adventisti Adventist
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE CREDINȚĂ A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA (1931)Adventiştii de Ziua a Şaptea au, fără îndoială, convingeri fundamentale, dintre care principalele trăsături, împreună...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Ce cred adventistii despre Cina Domnului Adventist
Ritualul Cinei Domnului este împărtăşirea cu simbolurile trupului şi sângelui lui Isus, ca o expresie a credinţei în El, Domnul şi Mântuitorul nostru. În această experienţă a comuniunii, Hristos este...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Ce fel de obiceiuri au adventistii de ziua a saptea? Adventist
Cateva obiceiuri si convingeri profunde ale adventistilor de ziua a saptea• Au convingeri profunde cu privire la DumnezeuDe aceea, in dragostea si loialitatea lor lor pentru El sunt sunt gata mai degr...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Atitudinea adventistilor fata de viata si societate Adventist
Una dintre caracteristicile esentiale pentru adventisti este increderea. Chiar daca neparticiparea la petrecerile „clasice” si lipsa unor atractii „de societate” ca fumatul si consumul de alcool lipse...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Cum sunt adventistii de ziua a saptea? Adventist
Ca orice om fiecare adventist are o familie. Insa pe langa aceasta adventistii se vad vad ca o mare familie mondiala prezenta in aproape toate tarile lumii, avand peste 20 milioane de credinciosi dint...
de Estera Haja 15 martie 2025 Citeste mai mult >>
Vezi toate resursele creștine scrise