Portrete de emigranti

Intr-o seara rece de Noiembrie in Berlin ma intorceam cu metroul acasa. Desi nu stiu daca o locuinta inchiriata in strainatate, in care un emigrant locuieste  poate inlocui acel loc numit acasa din Romania, insa trebuie acceptat si un astfel de loc ca un provizoriu acasa unde iti poti regasi linistea, odihna de asemenea refacerea puterilor pentru a infrunta vicisitudinile vietii din strainatate si mai ales provocarile noilor zile ce iti stau in fata. Berlin este un oras frumos ce se intinde pe o suprafata mare cu multe spatii verzi ce acum sunt imbracate in vesmantul toamnei, poate ca cu alta ocazie voi incerca sa descriu putin acest oras. Uneori este nevoie sa calatoresc pe distante mari cu metroul sau autobuzul. In tot timpul acestor calatorii lungi imi face placere sa analizez fetele oamenilor din metrou mai ales ca in Berlin poti intalni oameni ce vin din  tari si culturi diferite de cate ori sunt prin partile supraaglomerate ale Berlinului am un sentiment ciudat si anume am senzatia ca m-as afla in preajma turnului Babel, cred ca numai acolo se putea vedea o asa de mare varietate de persoane.

Imi face placere sa ma uit la oameni sa-i studiez, ii vad pe unii obositi in haine de munca ce se intorc spre casele lor, de asemenea sunt foarte multi studenti a caror infatisare iti transmit mesajul ca ei se afla in dimineata vietii si vor sa reuseasca in marea alergare a vietii, apoi vezi oameni curati ingrijiti pe care privindu-i iti dai seama ca toata viata lor au trait echilibrat, imbatranind frumos. Exista unii cu unele fizionomii pe care le intalnesti prin anumite cartiere ale Berlinului care inspaimanta prin degenerarea morala la care au ajuns si care se vede imprimata pe fetele lor.

La una din statiile la care metroul s-a oprit a urcat un tanar rus inalt cred ca avea pana in treizeci de ani, cu parul mare, blond legat la spate intr-o coada de asemenea avea o barba mare blonda, impresionau ochii sai albastrii ce reflectau noblete, iar fata sa avea o expresie frumoasa, inteligenta intreaga sa infatisare imi amintea de preoti  sau calugarii tineri ce-i vazusem cu ani in urma prin manastirile din Romania. Avea o atitudine plina de demnitate parea un tanar cu o puternica personalitate. Era imbracat  cu o haina de velura maro, niste blugi si incaltat cu niste ghete de piele maro, hainele ii erau curate de asemenea era ingrijit, pastrandu-si o buna igiena.

Dupa ce facu o reverenta acompaniendu-se de chitara incepu sa cante cu o voce sonora, melodioasa, puternica am ramas surprins de talentul sau muzical de asemenea am observat ca oamenii din metrou erau surprinsi de vocea acelui tanar, imi amintea de muzica gregoriana iar fata sa era serioasa, concentrata in timp ce canta, ochii sai ii straluceau de placerea ce el o simtea atunci cand canta, termina in cateva minute apoi facu o reverenta si porni sa stranga bani de la cei ce voiau sa-i dea cate ceva i-am oferit si eu un euro ca de la un emigrant la un emigrant. Mi-a multumit inclinandu-si putin statura sa inalta si m-a privit cu acei ochi albastrii senini ce dadeau chipului sau tinerete si frumusete barbateasca. Cred ca portretul sau ar fi trezit dorinta unui pictor de al picta si mai ales cred ca ar fi fost impresionant de surprins acel moment in timp ce el canta, expresia fetei sale din acel moment merita efortul de a fi pictata pe panza, cred ca o astfel de pictura ar fi incantat iubitorii de frumos si arta.

Iata mi-am zis un rus autentic si desi nu am inteles cuvintele din cantecul sau pentru ca a cantat in ruseste m-a impresionat talentul sau. Insa pe de alta parte cum e posibil ca un asemenea talent sa se piarda  ingropat intr-un metrou din Berlin. De ce nu a ajuns departe in lumea muzicii? Ce cauta aici printre muzicantii ambulanti ce canta la diferite instrumente muzicale prin diferite locuri ale orasului. Intalnirea cu tanarul rus mi-a adus aminte de Spania si de faptul ca si acolo am intalnit pe strazile vietii tineri ce traiau o viata obisnuita insa unii posedau anumite calitati deosebite.

Cu ani de zile in urma in Valencia in apartamentul in care locuiam pe atunci i-am inchiriat o camera uni tanar din Ecuador pe nume Luis, cred ca in alte circumstante tanarul acesta ar fi putut sa fie un al doilea Cantinflas. Era scund de inaltime ca majoritatea ecuadorienilor, fata lui insa mi-a ramas adanc intiparita in minte, avea ochii negrii cu un aer de inocenta, expresia fetei lui era un amestec intre trasaturile indienilor vazuti prin documentarele despre jungla amazonica si un fel de bufonerie autentica, avea o inclinatie inascuta, un talent natural de comediant de clasa insa brut neslefuit  de scolile superioare ci doar de scoala vietii cea interminabila.

De cate ori acasa eram tristi eu si sotia mea, el cu farmecul sau inegalabil ne facea sa radem modul sau de a fi, a vorbi, de a se comporta starnea hohote de ras. Cat timp a stat cu noi  a fost pentru noi o oaza de relaxare. Tanarul acesta in alte circumstante ar fi ajuns un mare actor de comedie, eu personal am mai vazut talente in acest domeniu dar pot sa spun ca in afara de Cantinflas nu am vazut un bufon atat de natural. Creionarea portretului acestui tanar mi-a adus aminte de Nicolae un prieten despre care am mai scris si de o discutie avuta cu el in timp ce priveam un meci de fotbal din divizia C.

Atat mie cat si lui Nicolae ne-a atras atentia un jucator ce avea in jur de douazeci si sase de ani cred ca era din America de Sud pe fata acelui tanar in timp ce juca fotbal se vedea o expresie de hotarare amestecata cu iscusinta si placere, era ca pestele in apa il incanta cea ce facea. Scund de statura insa foarte elastic si viguros, practic cand lua mingea ori dadea o pasa buna, ori dribla doi, trei din jucatorii adversi, insa  ce uimea era naturalitatea cu care o facea, pur si simplu el si mingea erau una se contopeau. Nicolae il privea cu placere, la un moment dat imi spuse: ,,Bun jucator, foarte bun ar putea juca si in divizia B dar cred ca ar face fata si in prima divizie, iar el isi pierde timpul jucand pe maidanele astea, ar putea castiga bani ar incanta cu fotbalul lui atatea oameni. In orice domeniu din viata intalnesti oameni care ar fi putut sta alaturi de cei mai mari in domeniul respectiv, insa din cauza circumstantelor sau a alegerilor neintelepte cei din categoria acestui jucator nu ajung sus, acolo unde ar trebui sa fie, intalnesti astfel de situatii in viata ce nedumeresc.“ Nicolae ma privi putin apoi urmari terminarea unei faze de acelas jucator dupa care imi spuse: ,,Asa este viata, insa eu m-am mahnit intotdeauna cand am intalnit situatii din astea, si pe cat mi-a stat in putere am cautat sa ajut,  sa promovez astfel de oameni, bineinteles in sfera mea si in limita posibilitatilor mele, nu pot sa trec nepasator pe langa astfel de oameni.“

Dincolo de orice alta argumentatie este trist faptul ca aceste talente minunate se pierd, sunt innabusite in valurile vietii, fara putinta ca astfel de tineri sa iasa la un liman sa se dezvolte conform talentelor  pe care le au aducand bucurie in vietile altor oameni. Pe de alta parte sunt si cazuri cand in diferite domenii unii s-au ridicat de jos de tot  si au stralucit prin talentele lor. Unii poarta ei insasi vina  pentru faptul ca avand un anumit talent nu s-au dezvoltat, nu au muncit pentru a face ceva in viata, au preferat mediocritatea ce in final i-a innabusit, sau poate au crezut ca vor reusi doar pe baza talentului si fara efort staruitor temeinic in vederea pregatirii ce este cred eu o greseala care costa.

 Insa cel mai dureros este ca unii tineri cu anumite capacitati extraordinare in loc sa li se ofere o mana de ajutor pentru a fi promovati au fost priviti cu indiferenta de cei care ii puteau ajuta sau mai rau uneori incurcati, opriti in mod voit de a nu ajunge in locul ce li s-ar fi cuvenit  in societate. Personal, cred in existenta providentei divine ce este la carma tuturor lucrurilor din lumea aceasta si poate ridica si inalta fiinta umana din cele mai de jos abismuri. Dar exista o conditie si anume conlucrarea cu Divinitatea mai precis acceptarea unui stil de viata pe care Infinita Intelepciune l-a trasat, insa unii refuza categoric aceasta conlucrare si atunci dezastrul este inevitabil, insa acolo unde divinul  si umanul se impletesc rezultatele sunt uriase.