Tradiţionala „pomană” şi însemnătatea ei pentru Cei care îl iubesc pe Dumnezeu
1 Corinteni 10:23-33
23 „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24 Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
25 Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
26 Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
28 Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
29 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
30 Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc?
31 Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
32 Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
33 După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.”
Principii de viaţă spirituală şi socială:
1. Mâncarea nu este păcat! 1. Corinteni 6:13 „3 Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru „trup.
2. Dacă mâncarea nu este păcat, atunci putem mânca mâncare cu toţi oamenii!
Proverbe 14:21 „1. Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
3. Avem exemplul Domnului Isus Cristos Matei 9:10 „Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.”
Matei 9: 10-13 „Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
Marc 2.15; Luc 5.29;
11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
4. Mâncarea sau idolii???
Romani, capitolul 8
1” În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.
2 Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3 Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
4 Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este totuna cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu.
5 Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”),
6 totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.
7 Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.
8 Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.
9 Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10 Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?
11 Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!
12 Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.
13 De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.”
„Temeiuri doctrinare ale rugaciunilor pentru cei raposati
”... Sfantul Apostol Pavel indemna pe adresantii sai sa se roage unii pentru altii si pentru toti oamenii : "Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii" (I Tim. 2, 1). Acest verset a fost interpretat traditional in Biserica Ortodoxa ca incluzand atat pe cei vii cat si pe cei morti (Vezi Prot. dr. P. Deheleanu, Manual de Sectologie, Tipografia diecezana, Arad, 1948, p. 218). Tot Sfantul Apostol Pavel - pentru a justifica, in plus, credinta in inviere - nu a dezaprobat botezul unor crestini vii in locul rudeniilor raposate fara a fi primit botezul (I Cor. 15, 29).
a) Inmormantarea este actul crestinesc de asezare plina de respect a trupului confratelui crestin, ba a oricarui om, in mormant dupa iesirea sufletului din acel trup, la vremea prevazuta prin lege. Redarea taranei pe care o purtam, taranei din care am fost luati este un act de restituire pana la a doua venire a Mantuitorului Hristos : "Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai ; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16, 27), caci trupurile celor raposati vor invia transfigurate pentru judecata. Inmormantarea s-a socotit nu numai un act de pietate ci si o indatorire fundamentala pe care cei ramasi in viata o au fata de cei decedati. Ea face parte dintre faptele dragostei sufletesti.
... b) Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de fata, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc "paristemi" inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarasul de sacrificiu al cuiva. Deci parastasul este slujba prin care noi ne alaturam, prin rugaciune, celui rnort, si ne infatisam lui Dumnezeu cu rugaciuni fierbinti, pentru ca El sa ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori voim sa ne rugam pentru cel adormit impreuna cu Biserica.
e) Pomenile sunt mesele de milostenie ce se dau in amintirea celui adormit, spre folosul oamenilor nevoiasi. Ele se confunda adesea cu banchetele funerare, iar uneori se transforma in mod gresit, in mese de familie, si care nu mai au nicidecum sensul de milostenie, spre paguba celui raposat, asa incat este necesar ca preotul sa explice credinciosilor semnificatia adevarata a acestor mese care la origine insemnau milostenie care - impreuna cu rugaciunile Bisericii - aveau si au menirea sa usureze sufletele raposatilor si nicidecum sa se transforme, fie in prilej de sminteala si de poticnire in viata crestina.
Concluzii. Biserica Ortodoxa a randuit, pe temeiul celor mai adevarate marturii revelationale, sa se faca inmormantarile traditionale, precum si slujbele care prelungesc, oarecum, in memoria credinciosilor, prin rugaciune, comuniunea cu cei trecuti din viata pamanteasca. Toate sacrificiile materiale facute de cei vii, cu ocazia inmormantarilor si dupa aceea, sunt lipsite de orice valoare, daca ele nu vizeaza, in primul rand, usurarea starii sufletului celui raposat, care se afla in puterea lui Dumnezeu. Toate actele de acest gen trebuie sa fie facute numai ca adevarata milostenie si numai catre cei saraci, fiind incadrate astfel perfect si cum se cuvine in viata Bisericii ca Trup viu al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, intru care si noi si cei raposati avem viata.”
Pr. Prof. Dr. ALEX. I. STAN
SURSA http://www.crestinortodox.ro/parastas/temeiuri-doctrinare-rugaciunilor-pentru-raposati-70623.html
ADEVĂRUL BIBLIC
Numeri 6: 6-8 „6 În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort;
7 să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
8 În tot timpul nazireatului să fie închinat Domnului.”
Ezechiel 6:13 „Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.”
Luca 6:60 „59 Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”
Mat 8.21;
60 Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”
Faptele Apostolilor 7:41 „41 Şi, în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.”
Isaia 44: 10-22 „ 10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
11. Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
14. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol şi îngenunchează înaintea lui!
16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: „Ha! Ha! m-am încălzit, simt focul!”
17. Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”
18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
19. Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”
20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?” –
21. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
22. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat. –„
Iov 7:9-10 „ 9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!
10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.”
2 Cronici 34:4 „4. Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteii, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe
CONCLUZIE
Conform Sfintei Scripturi trebuie să ştim:
a) să cunoaştem Biblia şi să o citim
b) că este INTERZIS de scriptură să te închini la idoli şi la morţi
c) că MÂNCAREA nu are legătură cu morţii, ea este creată de Dumnezeu prin tot procesul binecuvântării: ploaie, soare, roade, muncă, et. Din care rezultă mâncarea. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el”
d) că MÂNCAREA o poate mânca o singură persoană, sau mai multe, mulţumind lui Dumnezeu pentru că a dat-o. „Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc? INDIFERENT DE EVENIMENT, fie el pomană
e) MÂNCAREA nu are legătură cu MORŢII, ea răspunde necesităţii, a nevoii lăsate de Dumnezeu pentru care trudim: foamea!
f) când preotul binecuvântează „pomana”, cei ce mănâncă slăvesc pe Dumnezeu, nu pe mort, care este MORT! Dar Dumnezeu care este viu, trebuie lăudat prin tot ce face, chiar prin faptul că mâncăm!
g) preotul binecuvântează „pomana” în numele tradiţiei, pentru iertarea păcatelor mortului, ceea ce este o EROARE! Nu are suport Biblic, deci este o minciună. Copilul lui Dumnezeu nu crede în minciuni, ci în Cuvântul lui Dumnezeu, în Dumnezeu, care binecuvântează MÂNCAREA sau MASA DE DRAGOSTE!
Cine iubeşte pe Dumnezeu şi are o relaţie cu El, când participă la o astfel de masă sau „pomană” trebuie să ţină cont de principiile Scripturii:
1- Să mănânce ce i se dă, mulţumind lui Dumnezeu pentru MÂNCARE!
2-Să asculte de Cuvintele lui Dumnezeu care sunt adevăr, că numai El poate să binecuvânteze şi nu de cuvintele „preotului” care binecuvântează mortul- binecuvântare care este de fapt o minciună: mortul e mort! Cuvântul lui Dumnezu este CEL CU AUTORITATE, nu a mincinoşilor! NUMAI DUMNEZEU BINECUVÂNTEAZĂ, CHIAR ŞI MÂNCAREA ŞI PE CEL CARE O MĂNÂNCĂ PENTRU SLAVA LUI!
3- Să mănânce cu dragoste, fiind atent la omaneii din jur.
Cuvântul lui Dumnezeu te opreşte să mănânci, dacă lucrul acesta va reprezenta o ispită pentru aproapele tău, o cădere pentru el, o rănire a cugetului lui.
4-SĂ NU MĂNÂNCI dacă aproapele tău este slab în credinţă şi se poticneşte în lucruri fireşti gen: mâncare, îmbrăcăminte, etc...uitând că:
1 Corinteni 10:23 „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”
Realitatea este că nu toţi cei ce iubesc pe Domnul sunt maturi în credinţă. De aceea trebuie să ZIDIM şi să nu dărâmăm credinţa aproapelui nostru!
Să nu pierdem pentru o mâncare un suflet de la mântuire! Un suflet este mai important decât o mâncare, sau o îmbrăcăminte, sau etc...
Isus a stat la masă cu toţi, „la pomeni”, iar apoi a stat în Biserică cu ei la masa, la cina Domnului!
