Cine ne-a mântuit?
Biblia spune în cartea Ioan, în capitolul 3 cu versetul 16: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."
Acest verset este toată istoria îndurării lui Dumnezeu. A trimis pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele noastre. Dar, înainte de a muri, Domnul Isus Hristos a propovăduit Evanghelia, arătând cine este de fapt. Nefăcand acest lucru, devenea un simplu muritor, chiar dacă era Fiu de Dumnezeu.
Cât de mult a iubit Dumnezeu lumea?
Spune Biblia acest lucru?
Dumnezeu a iubit lumea şi în special capodopera Sa, omul, atât de mult, că Şi-a sacrificat Fiul pentru lume. Nu putem compara iubirea Lui Dumnezeu cu nici un exemplu de pe acest pământ. NU există altul mai mare decât El.
Poate credeti că vreau să scriu despre acest verset, însă nu.
La început am pus o întrebare: "Cine ne-a mântuit?"; şi evident că răspunsul pe care ni-l însuşim cu toţii este "jertfa de pe cruce". Este foarte corect! Însă haideţi să mai privim încă odată în BIblie. Iubirea lui Dumnezeu nu are unitate de măsură. Ea este de necuprins. Noi doar ne imaginăm şi o comparăm cu ceva foarte mare. Comparaţi-o cu universul şi vă veţi da seama cât e de mare iubirea lui Dumnezeu şi cât este El de mare, şi puterea Lui.
Ceea ce ne-a mântuit pe noi este DRAGOSTEA! Da, ea este cea care ne-a eliberat de sub robia păcatului - DRAGOSTEA.
Să privim un pic în cartea 1 Corinteni, capitolul 13.
Citind - versetele 4, 5, 6, 7 şi 8 Îl definesc pe Dumnezeu. "Dragostea este îndelung răbdătoare".
Este Dumnezeu îndelung răbdator?
Citind prin cartea Psalmilor, găsim scris despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Psalmul 103:8 spune aşa: "Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdator şi bogat în bunătate."
Iar versetul 9 spune aşa: "EL nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie."
Cât de îndelung răbdător este Dumnezeu? Ca o line dreaptă, care nu are capăt.
Dragostea este plină de bunătate. Este Dumnezeu plin de bunătate?
Chiar versetul anterior spune: "Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate..."
În Exod 34:6 găsim scris aşa: "Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie..." (citind şi versetul 7).
Versetul 7 din 1 Corinteni, capitolul13, spune aşa: "... acoperă totul, {...} suferă totul..."
Cine?! DRAGOSTEA.
A acoperit Domnul Isus Hristos totul? A suferit totul?
Iată un raspuns în cartea Isaia, în Capitolul 53:3: "Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă." Iar un alt răspuns se găseşte în inima noastră!
Doar gândeşte-te un minut, atât, un minut: Isus S-a jertfit pentru lume acum două mii de ani. Isaia proroceşte cu peste şase sute de ani înainte despre moartea Lui. Suntem în anul 2009, câte miliarde de oameni a mântuit această jertfă? Câte va mai mântui de acum până la venirea Lui?
Gândeşte-te!
Acel "atât de mult" din versetul din Ioan 3:16 spune cât de mult a iubit omenirea.
Bineînteles, credinţa îşi are şi ea rolul ei foarte important în mântuirea fiecăruia.
Versetul Ioan 3:16 spune: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..."
Isus a venit în mod special pentru cei păcătoşi din lume, pentru cei păgâni, dar şi pentru cei ce Îl slujeau la Templu şi aduceau jertfe. Însă adusul jertfelor devenise o afacere pentru unii, poate chiar şi pentru preoţii de la Templu.
După moartea lui Isus Hristos pe cruce, Biblia spune că perdeaua din interiorul Templului s-a rupt în două. Dumnezeu a despărţit locul sfânt de cel "nesfânt". Preoţii au fost cei care, cu mare zarvă şi multă vreme, s-au luptat pentru a-L vedea pe Isus răstignit, ei, cei numiţi de Dumnezeu. Ioan 1:11: "A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit".
Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu, pentru că S-a îndurat de omenire şi a jertfit pe singurul Său Fiu, ca noi să fim liberi de moartea ce ne asuprea.
Credeţi în El şi nu veţi fi daţi de ruşine.
AMIN!