text Eseuri crestine

Închinăciunea în istoria popoarelor -2-

de Victor Kloes
Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Victor Kloes

   Cele mai vechi forme de închinare le găsim la poporul sumerian din Mesopotamia, unde a fost leagănul omenirii. Prin anul 3000 î,Hr. sumerienii au început să folosească scrisul pe table de argilă moale, care apoi se uscau, şi acest scris se numea "cuneiform". Majoritatea tablelor de argilă găsite, vorbesc despre administrarea templelor precum şi despre activitatea preoţilor de la aceste temple. Aceste table de argilă, vorbesc despre o mulţime de dumnezei, care în realitate erau niste dumnezei născuţi în imaginaţia lor, dar erau consideraţi ca forţe divine. Pe lângă dumnezei, ei aveau şi demoni care pluteau în lumea lor spirituală. Este interesant de observat că istoria lor despre creaţia universului este foarte asemănătoare, ca idee, cu descrierea din cartea Genesa din Sfânta Scriptură, Biblia, care începe cu istoria creaţiei Universului, şi a omului din aceeaşi regiune, Mesopotamia.

   Aceste amănunte demonstrează că din cele mai vechi timpuri omul a practicat o formă de închinare unor divinităţi.

   Consider că este folositor să descriu amănuntul prin care "primul om" adică Adam şi Eva, după ce au păcătuit, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, ei înşişi apăsaţi de sentimentul vinovăţiei, s-au despărţit de prezenţa lui Dumnezeu, ascunzându-se de faţa lui Dumnezeu. Astfel urmaşii lor care s-au împrăştiat pe faţa pământului, cu timpul au uitat de Creatorul lor, şi în singurătatea de atunci, imaginaţia lor a dat naştere la alţi dumnezei, fără viaţă, şi aşa se explică faptul cum sumerienii se închinau la atâţia dumnezei închipuiţi, iar urmaşii lor au dezvoltat ideea dumnezeilor imaginari, idee care s-a transmis la toate popoarele.

   Dar în ciuda atâtor dumnezei falşi, Dumnezeul cel viu şi adevărat, Creatorul, era prezent în istoria omenirii, şi pe la anul 2100î.Cr., un om al cărui nume a fost Avram, şi care trăia în cetatea Ur din Mesopotamia, a primit un mesaj verbal de la un Dumnezeu care era nevăzut, dar care i-a vorbit pe înţelesul lui; deci a fost o fiinţă vie şi prezentă, dar nevăzută. Prin acest mesaj, Avram era îndemnat să plece din locurile sale natale şi să meargă spre o ţară necunoscută de el; şi dacă va face această deplasare, acel Dumnezeu îl va binecuvânta şi îl va face un neam mare.

   Avram, deşi se închina la alţi dumnezei, făcuţi din lemn sau argilă, a acceptat acest mesaj dumnezeiesc, pentru că era ceva deosebit, căci dumnezeii la care se închina el nu aveau glas şi nu vorbeau, dar acest Dumnezeu nevăzut i-a vorbit pe înţeles şi cu făgăduinţa de a fi binecuvântat. A fost un argument prin care Avram s-a decis să facă această călătorie spre necunoscut şi Avram a ajuns cu bine în ţara numită Canaan, şi atunci acel Dumnezeu nevăzut, iarăşi i s-a arătat şi i-a spus: "Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale." Atunci Avram s-a convins că acest Dumnezeu e un adevărat Dumnezeu care e vrednic de crezut, şi a zidit acolo, aproape de Betel, un altar închinat acestui Dumnezeu viu, şi a chemat acolo Numele Domnului, adică s-a închinat prin rugăciune.

   De-atunci Avram s-a lăsat în mâinile acestui Dumnezeu care vorbeşte şi împlineşte ceea ce făgăduieşte.

   În locurile acelea străine şi necunoscute, Avram a avut multe experienţe cu acest Dumnezeu nevăzut, care l-a ocrotit; experienţe prin care credinţa lui în acest Dumnezeu nevăzut s-a consolidat astfel că acest Dumnezeu şi-a mărturisit încrederea în Avram zicând: "Căci Eu îl cunosc, şi ştiu că are să poruncească fiilor lui, şi casei lui după el, să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avram ce i-a făgăduit". Din aceste cuvinte din partea Domnului Avraam şi-a dat seama că primirea binecuvântărilor acestui Dumnezeu depind de viaţa lui, dacă e drept şi face binele. Aşa că, acest Avram a  devenit strămoşul poporului Israel, poporul ales al Dumnezeului celui viu, adică poporul iudeu din zilele noastre. Acest popor a fost ales de Dumnezeu să fie o mărturie printre neamuri, despre existenţa unui Dumnezeu viu care este prezent în istoria omenirii. Deşi acest popor a fost cel mai prigonit popor dintre popoare, nimeni nu a putut să-l nimicească, pentru că acest popor este sub ocrotirea lui Dumnezeu, şi a fost ales sa fie o mărturie veşnică în lume despre existenţa Dumnezeului celui Viu şi Adevarat.

   Concluzia este că acela ce îndrăzneşte să înfrunte acest Dumnezeu, este într-o luptă pierdută şi va suferi consecinţele înfrângerii.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Doctrina Bisericii Adventiste - Noul Pământ Doctrine crestine
Pe Noul Pământ, în care domneşte neprihă­nirea, Dumnezeu le va oferi o casă eternă celor răscumpăraţi şi un mediu perfect pentru viaţa, iubirea şi bucuria veşnică, precum şi pentru a putea învăţa în p...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Mileniul și sfârșitul păcatului Doctrine crestine
Mileniul reprezintă domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi; pământul va fi cu totul pus...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Moartea și învierea Doctrine crestine
Plata pentru păcat este moartea. Dar Dumnezeu, care este singurul nemuritor, le va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oameni...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - A Doua Venire a Domnului Hristos Doctrine crestine
A Doua Venire a Domnului Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii – marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi reală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii n...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc Doctrine crestine
În ceruri, există un Sanctuar – adevăratul tabernacul, ridicat nu de om, ci de Domnul. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor beneficiile jertfei Sale...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Căsătoria și familia Doctrine crestine
Instituţia căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu, în Eden. Isus a proclamat-o ca fiind unirea pentru toată viaţa dintre un bărbat şi o femeie, într-o comuniune plină de iubire. Pentru creştin, legă...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Comportamentul creștin Doctrine crestine
Noi suntem chemaţi să fim un popor evlavios, care gândeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile Cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, trebuie să ne angajăm nu...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Administrarea creștină a resurselor vieții Doctrine crestine
Noi suntem administratori numiţi de Dumnezeu, care ne-a încredinţat timp, oportunităţi, capacităţi, bunuri materiale şi binecuvântările şi resursele Pământului. Suntem responsabili în faţa Lui pentru...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Ziua de Odihnă – Sabatul Doctrine crestine
Binefăcătorul Creator, după cele şase zile ale creaţiei, S-a odihnit în cea de-a şaptea zi şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca un monument de aducere-aminte a creaţiei. Porunca a patra a Le...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Doctrina Bisericii Adventiste - Legea lui Dumnezeu Doctrine crestine
Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în cele Zece Porunci şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportamentul şi...
de Marga Buhus 12 martie 2025 Citeste mai mult >>
Vezi toate resursele creștine scrise