Eram în misiune cu studenţii. La un moment dat unul:
- Frate profesor, putem juca cărţi?
Eu, crezînd că-i arde de glumă….
- Da, sigur, dar să fie cu specific…. puteţi juca numai jocuri cu aplicaţie la meseria noastră… “Cruce”, “Popa prostu…”.
Se hăhăie toată lumea… dar omul insistă:
- Dar… şeptică, poker….
şi-l văd că deja le amestecă.
Eu insist să mă conving că-i glumă, el mă priveşte serios şi nu mă lasă nicicum să cad în păcatul de a-i considera cuvintele prea uşuratice.
- Uite ce-i, scump frate, poţi să joci orice, inclusiv barbut (ceea ce mi se pare o pierdere de vreme la fel de proastă), cu o singură condiţie, te rogi la început aşa:
Doamne Dumnezeule, Făcătorul cerului şi pămîntului, al nostru, aseminea, Cel ce şi cărţile de joc, numite de unii cu răutate şi mare prigonire Jocul Faraonului, precum spun….Tu, în nemărginita-Ţi milă le-ai îngăduit înaintea Sfintei Tale Feţe pentru a da bucurie duhovnicească şi fiori tresăltători de inimă robilor Tăi …
Binecuvîntează acum… dă-ne “mînă” bună şi Chintă roială să ne cadă, precum sorţii apostolilor au căzut….
Blagosloveşte, Doamne, timpul petrecut în această spre folos duhovnicesc îndeletnicire!
Apoi, la final:
Doamne Dumnezeule, Cel care toate le duci la bună săvîrşire, mulţumimu-Ţi pentru că mare înţelepciune ne-ai dat, ochi buni şi mîini viguroase spre lucrarea pe care tocmai am săvîrşit-o.
Ţie aducem jertfă şi cîştigurile luate cu bucurie fraţilor noştri şi primeşte, te rugăm, zeciuiala din cele agonisite.
- Păi, stai… .stai, frate profesor, staţi, păi nu se poate…. cum să ne rugăm aşa… luăm în bătaie de joc Numele Domnului….Nu ne putem ruga aşa!
- Păi dacă nu poţi înveli în rugăciune ceva, atunci nu fă lucrul acela, dacă nu ai încredinţarea cugetului. În orice lucru în care conştiinţa nu-ţi dă pace …. ah, unii vor spune una, alţii, alta… cum că aia e voie, cealată nu-i păcat. Nu mai şti ce să crezi! Bun! Iată testul: dacă poţi să te rogi înainte şi după…. Conştiinţa ta se întîlneşte în rugăciune încă dinainte de înfăptuire cu fapta. Rugăciunea o poate opri..
- Păi şi … cum … dacă sînt oarece lucruri intime… ştiţi cum…. mă refer la viaţa de căsnicie.
- Da, dragul meu. Testul rămîne în picioare în majoritatea situaţiilor de viaţă, zîmbesc eu, chiar şi pentru viaţa de holtei…. cu lucrurile ei intime. Dacă ţi-e trează conştiinţa şi eşti locuit de Duhul, atunci nu-mi fac griji pentru tine …
Pufnim cu toţii în rîs.
- Ah, da… ştiţi… şi se întoarce spre colegul … aruncă, bă, lucru dracului… Da, şi se întoarce din nou spre mine… da cu Remi, Bowling, Biliard, Counterstrike?
- Păi ce te opreşte să te rogi la Bowling sau la Biliard? Du-te! Nu spune Apostolul să ne rugăm neîncetat şi acelaşi spune că purtăm prin lume Templele Duhului, adică trupurile noastre? Buuun! Atunci trebuie să fiu grijului pe unde-mi preumblu “hoitul”. Hoit la hoit trage. Templu, la templu! Este ceva ce ţi se pare că nu se potriveşte? Rugăciunea înainte de o partidă nesfîrşită de Counterstrike? Dacă nu se potriveşte, nu-i de făcut. Nu că ar fi păcat, este păcat de timp, pierdere de timp!
Am luat o mulţime de decizii proaste, dar am luat şi cîteva decizii bune. Rugăciunea a fost un test foarte bun pentru unele chestiuni pe care le-am considerat şi le consider şi acum din zona “gri” (există aşa ceva? Despre asta … cu altă ocazie.). După rugăciune au ieşit imediat din zona gri, ori au părut mai luminate, ori de-a dreptul negre.
Nu văd o întîlnire mai aspră cu propriul cuget decît atunci cînd îngenunchem să cerem ajutorul şi înţelepciune de sus pentru ceea ce sîntem pe cale să înfăptuim.
# Autorul acestui articol este Marius Cruceru, sursa : http://mariuscruceru.ro/2012/04/05/frate-profesor-putem-juca-carti/