text Eseuri crestine

Iată-ne ajunși în anul 2014

de Ioan Ciobota •

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Ioan Ciobota •

Iata-ne ajunsi in anul 2014

Iata-ne ajunsi in anul 2014.

Cine s-ar fi gandit prin anii ’70 – ’80 ca vom ajunge si in 2014 ?

In urma cu 20-30 de ani, unii dintre noi eram mult mai tineri, altii copii, altii nu erau Inca.

Dar la anul 2000 ne gandeam ca la “Un pod mult prea indepartat”.

Astazi, anul 2000 este deja istorie. A trecut de mult, l-am depasit, l-am lasat In urma.

“Noi insine”, nu-i asa? “Prin puterea, afacerile, intelepciunea noastra” vor fi tentati sa creada unii…

Dar…

“De n-ar fi fost Domnul de partea noastra – sa spuna Israel acum –

…ne-ar fi inecat apele,

ar fi trecut raurile peste sufletul nostru;

ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice.

Binecuvantat sa fie Domnul… Stanca Mantuirii” noastre.

Cum ti-ai defini anul 2013 ? Ce a Insemnat pentru viata ta ? Daca ar fi sa-ti descrii viata din anul 2013 intr-un singur cuvant, care ar fi acesta ? Frumoasa? Deosebita? Excelenta ?

Sau poate Trista ? Urata ? Deprimanta ?

La razboi, dupa cate o lupta, se numara ranitii, mortii, ramasii In viata.

Daca stam sa ne numaram “mortii, ranitii, ramasii In viata” din ultimii 20 de ani, cu totii avem In familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,… care “au adormit”.

Unii au adormit in Domnul, altii n-au trecut inca din viata aceasta, In schimb “au adormit” pe cale, pentru ca i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate si beteala acestei lumi. si au pierdut legatura cu Lumina, cu Cel care spune: “EU SUNT LUMINA LUMII”.

Obiectiv vorbind, cei mai fericiti sunt cei care “au adormit In Domnul”, comparativ cu noi – cei care am ramas Inca “aici jos”, sau cu cei pe care i-a furat stralucirea si desertaciunea acestei lumi.

Pe de alta parte, aproape la fiecare Inceput de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le Implinim.

Probabil ca si la Inceputul anului trecut ne-am propus sa avem cel putin 1 ora pe zi de partasie personala cu Domnul – rugaciune si studiul Bibliei – dar lucrurile urgente le-au biruit pe cele importante.

Poate a fost mai urgent sa-mi gasesc un loc de munca, sa-mi duc copiii la gradinita sau scoala, sa Invat pentru examene, sa-mi renovez apartamentul sau casa, sa vad stirile de la televizor sau “telenovela cea de toate zilele”. Sau poate am trecut prin dezastrul unui divort, a unei boli fara leac, a unei pierderi cumplite. si rugaciunea am amanat-o pe “maine”. In fiecare zi de “astazi”… am fost prea obosit.

Si apoi ma declar nemultumit de faptul ca pe mine “toata lumea” m-a dezamagit. Sot, sotie, copii, parinti, colegi, prieteni, etc.

Parca mi s-a sters cu buretele indemnul Bibliei – nu va incredeti in oameni, ci doar in Dumnezeu.

Nu stiu ce este In inima de Tata a lui Dumnezeu, dar eu personal as fi cumplit de trist sa-mi doresc din toata inima sa stau de vorba cu fiul meu, iar el sa fie vesnic ocupat, sa nu aiba niciodata timp de mine. Sa fie ocupat cu GUNOAIELE acestei lumi asa de mult, Incat NICIODATA sa nu aiba timp sa-mi spuna: “Ce mai faci tati? MA BUCUR sa stau de vorba cu tine.”

Pur si simplu cred ca as plange…

Creatorul, Ziditorul, Domnul nostru, Dumnezeul Cel vesnic, Cel atotputernic, Iehova Iire-Cel care poarta de grija, ma asteapta si doreste sa stea de vorba cu mine.

Iar eu… sunt asa de ocupat…

Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta”, pentru ca “Ni se duc anii ca un sunet.”

Anii nostri se duc ca zilele, Intr-o viteza ametitoare, unul dupa altul.

De zile ce sa mai vorbim, parca zboara, parca “astazi” trece deja si ziua de “maine”…

Cand l-au arestat pe fratele Olariu, prietenul fratelui Bradin, tortionarii lui i-au spus: “Olariule, ai cautat poarta Raiului si ai gasit poarta iadului”.

La aceste cuvinte, fratele Olariu le-a raspuns: “Nu, Nu ! Pe aici se trece !”

Poate drumul nostru in acest an va trece prin apropierea portilor iadului. Dar nu descuraja !

In mersul nostru spre rai, “Pe aici se trece”!

Rabinul Abraham Herschel spunea: “O credinta ca a lui Iov nu poate fi zdrobita pentru ca ea insasi este rezultatul zdrobirii”.

Vom mai apuca 2015 ?

Poate in cetatea eterna, la pieptul Mielului, la masa cu Avram, Isac si Iacov.

Daca vom mai zabovi totusi aici jos, atunci, Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta.”

Ioan Ciobota www.ioanciobota.wordpress.com