Scrisoarea a V-a

Nu slăbi nici o clipă în munca pe care o faci, străduieşte-te şi mergi înainte, chiar dacă adesea te încearcă îndoieli şi te cuprind descurajări. Perseverând în munca ta, de fapt lupţi nu cu aceste stări rele, ci cu Diavolul tupilat în umbra acestor sentimente nefavorabile.

Luând cunoştinţă de planurile lui perfide, tocmai aceste ciudate împotriviri lăuntrice devin într-un mod de neînţeles îndemn să stăruieşti, să lupţi. Ele sunt un semn că eşti pe drumul cel bun. De fapt, dacă vrei să-ţi valorifici duhovniceşte încercările prin care treci, vei înţelege că nimic nu este în zadar în viaţa ta şi că orice opoziţie poate deveni oportunitate pentru mai bine. Dacă furtunile care se dezlănţuie adesea spulberă doar praful, risipesc gunoaiele şi aruncă păsările la pământ, pe vulturi îi înalţă. Focul se hrăneşte şi el chiar din piedicile pe care le întâlneşte în cale. Apele ce curg tumultoase, dacă nu-şi pot lărgi albia din cauza munţilor potrivnici, atunci şi-o vor adânci.


Altfel spus, depinde de tine dacă te vei frânge în faţa împotrivirilor sau obstacolelor sau dacă le vei transforma în combustii sufleteşti care să te înalţe. Am aflat că s-au abătut peste tine ciudate suferinţe trupeşti care te împiedică de la lectură, dar, oricum, poţi face din suferinţele tale prilej de a adânci ceea ce ai adunat până acum în vistieria minţii tale. Ciudat, dar am constatat că unele texte din Scriptură sau chiar cărţi întregi din ea, cum ar fi cartea lui Iov, Plângerile lui Ieremia şi chiar o bună parte din Psaltire, cărţi scrise în suferinţă, pot fi mai bine înţelese de cel care suferă. Aproape că numai celui care suferă îşi deschid aceste texte sfinte înţelesurile lor adânci…


Mi-ai scris că cercetările tale în cartea Proverbele lui Solomon sunt anevoioase şi că efortul pe care-l depui pentru memorarea textelor este adesea zădărnicit de ermetismul versetelor al căror sens îţi scapă. Ai dreptate, căci un text odată înţeles se fixează aproape de la sine în memorie. De aceea este foarte importantă înţelegerea lui.


Ştiu că eşti în capitolul 3 al cărţii şi profit de asta pentru a te încuraja indicându-ţi şapte binecuvântări dacă-ţi vei păstra urechea deschisă la cuvintele Înţelepciunii:"Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace. Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale. Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must" : (Proverbe 3:1-10).


Cea dintâi binecuvântare este formulată astfel: : "Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor" : (Proverbe 3:4). Îţi propun să numim această promisiune demnă de a fi râvnită de către oricine folosindu-ne de sintagma "judecată sănătoasă". Dar ce înseamnă o "judecată sănătoasă"? Să încercăm un răspuns păstrându-ne în limita exigenţelor pe care ni le impune textul inspirat. În mod normal, criteriul obiectiv după care spunem că o judecată este sănătoasă, bună sau adevărată, este măsura în care concluziile la care se ajunge în procesul raţional au corespondenţă deplină cu realitatea stabilită şi verificată practic.


De altfel, în procesul gândirii, omul se regăseşte în întregime cu toate acumulările dobândite de-a lungul vieţii lui: senzaţii, impresii culese în atâtea ocazii, simţirea lui, lecturile făcute în întregul lui trecut, întreaga lui fiinţă, inclusiv ereditatea prin care exprimă modul de a fi al strămoşilor lui. A gândi bine, nu este un proces în care se pot amesteca toate acestea în mod haotic, ci mai degrabă ordonarea tuturor acestora dacă este cazul în funcţie de acele valori care sunt demne de a face parte din fiinţa noastră şi cu care trebuie să operăm în procesul gândirii. Am aici în vedere în mod special judecata morală în care nu întotdeauna se poate verifica corespondenţa acesteia cu realitatea convenţională. Bunăoară, cineva îţi face rău, iar tu te decizi în urma unei judecăţi morale să-i faci bine. În acest caz, judecata este sănătoasă datorită armoniei cu principiile Înţelepciunii cu care de fapt a şi operat. Dar care sunt aceste valori la care am făcut referire? Toate acele care se ascund în cuvintele Înţelepciunii pe care trebuie să le sorbi neobosit făcându-le în mintea ta "scaun de domnie" (Proverbe 8:12). Astfel încet, încet, te vei deprinde să gândeşti ca Dumnezeu şi să umbli cu iubire pe căile Lui.

Îţi ofer două texte fundamentale: : "Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate...": (Proverbe 12:5). De asemenea: : "In adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc bine lucrează cu bunătate şi credincioşie" : (Proverbe 14:22).


A doua binecuvântare la îndemână: "...şi-ţi vor aduce multă pace" (Proverbe 3:2). Pacea interioară atât de râvnită de fiecare este de fapt fruct şi semn al unei minţi sănătoase şi curate ce se hrăneşte cu cuvintele Înţelepciunii divine. De aceea, în ordinea superioară a lui Dumnezeu, pacea este deplină, fiindcă totdeauna Dumnezeu este drept, necunoscând nici o dezbinare în fiinţa Lui. A cere în rugăciune pace de la Dumnezeu mi se pare absurd atâta vreme cât nu eşti dispus să operezi în mintea ta cu principiile Cuvântului Său. Este o cerinţă pe care trebuie să ţi-o asumi pentru ca pacea pe care o doreşti să nu fie doar un substantiv sterp.


Ia în considerare aceste texte: :
"Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere" (Proverbe 20:3).
"Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte" (Proverbe 26:20).
"Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug" (Proverbe 28:25).
"Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia" (Proverbe 29:8).
"Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate" (Proverbe 29:22). :


A treia binecuvântare este exprimată în cuvintele: "Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale" (Proverbe 3:8). Pacea sufletească, ca rod al unei minţi sănătoase, garantează starea de sănătate fizică într-o mare măsură, aşa că, menţinut într-o ordine morală guvernată de principii divine ferme, trupul nostru este de fapt sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar călcate aceste principii cu ştiinţă sau fără, ele se vor răzbuna mai curând sau mai târziu prin deteriorarea stării de sănătate: acesta este de fapt blestemul. Alegând însă învăţăturile Înţelepciunii divine alegem din vreme în locul "terapiei pe caz" terapia preventivă. De aceea, te rog, nu trece cu grabă peste aceste texte pe care ţi le propun:
: "Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce" : (Proverbe 3:21, 24).
: "Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor" : (Proverbe 4:21,22).
: "Neliniştea din inima unui om îl doboară, dar o vorba bună îl înveseleşte" : (Proverbe 12:25).
: "O inima liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor" : (Proverbe 14:30).
: "O inima veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit" : (Proverbe 15:13).
: "O inima veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele" : (Proverbe 17:22).


A patra binecuvântare apare în cuvinte puţine: "îţi vor lungi zilele..." (Proverbe 3:2). Longevitatea sau "zile lungi", cum este formulată această promisiune, rămâne expresia destul de sigură a unui mod de viaţă înţelept. "A trăi în veci", evident că nu face parte dintre posibilităţile naturale ale făpturilor create. Dar a trăi "zile lungi" respectând principiile aşezate de Creator la temelia vieţii sau a trăi zile scurte călcând aceste principii ţine de responsabilitatea noastră a fiecăruia.
Vezi în ce măsura textele de mai jos susţin această idee:
: "Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi:" (Proverbe 4:10).
: "El (cel rău) va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie" : (Proverbe 5:23).
: "Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!" : (Proverbe 9:6).
: "Prin mine (Înţelepciunea) ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale": (Proverbe 9:11).
: "Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi": (Proverbe 10:27).
: "Frica de Domnul este un izvor de viată, ea ne fereşte de cursele morţii" : (Proverbe 14:27).
: "cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele" : (Proverbe 28:16).
: "Înţelepciunea este un izvor de viată pentru cine o are...": (Proverbe 16:22).


A cincea binecuvântare apare în cuvintele: "Şi astfel vei căpăta trecere înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor" (Proverbe 3:4). Pentru această promisiune atât de importantă alte traduceri ale Bibliei propun variante ca : "vei căpăta favoare de la Dumnezeu, vei primi har şi buna reuşită" sau "vei primi har şi bunăvoinţă".
Dacă deci, potrivit textului păstrăm în inimă sfaturile înţelepciunii, scriindu-le pe tăbliţa inimii noastre, aşa încât bunătatea şi credincioşia să devină trăsături de caracter, dacă ne zidim viaţa pe credinţa în Dumnezeu şi Îl cinstim cu bunurile noastre materiale, recunoscându-L în toate căile noastre, abătându-ne în toată vremea de la rău, atunci vom dobândi de la Dumnezeu trecere, har, bunăvoinţă, favoare şi nu numai de la El, ci şi de la oameni.

Să lăsăm textele Revelaţiei să ne întemeieze în acest adevăr:
: "Ferice de omul care mă ascultă... Căci cel ce mă găseşte...capătă bunăvoinţa Domnului" : (Proverbe 8:34-35).
: "Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi" : (Proverbe 11:20).
: "Cine urmăreşte binele, îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el" : (Proverbe 11:27).
: "Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate" : (Proverbe 12:2).
: "Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit:" (Proverbe 12:8).
: "Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută" : (Proverbe 15:8).
: "O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă": (Proverbe 13:15a).


A şasea binecuvântare: "...îţi va netezi cărările" (Proverbe 3:6). Să-ţi scriu ceva în legătură cu această promisiune, îmi pare de prisos. Înţelesurile ascunse mai adânc le vei culege din textele care urmează:
: "Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni" : (Proverbe 4:11-12).
: "Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!" : (Proverbe 4:14-15).
: "dar calea celor stricaţi este pietroasă” : (Proverbe 13:15b).
: "Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită" : (Proverbe 15:19).
: "Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea" : (Proverbe 21:29).
: "Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele" : (Proverbe 22:5).

A şaptea binecuvântare: :"...atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug" : (Proverbe 3:10).
Aici iarăşi nu voi mai adăuga nimic decât cuvintele limpezi ale Înţelepciunii:
: "Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi" : (Proverbe 10:3).
: "Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz" : (Proverbe 10:22).
: "În casa celui neprihănit este mare belşug...": (Proverbe 15:6).
: "Planurile omului harnic nu duc decât la belşug:" (Proverbe 21:5).
: "Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură" : (Proverbe 13:4).
: "Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să
sărăcească" : (Proverbe 11:24).
: "Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea" : (Proverbe 19:17).


În încheiere, îmi exprim convingerea că ai înţeles că la această a şaptea binecuvântare pe care o dă Domnul se poate ajunge doar dacă faci planuri înţelepte, dacă eşti harnic şi milostiv cu cei săraci. Poate te vor plictisi mulţimea de texte biblice şi lungimea scrisorii, dar în ce mă priveşte nu sunt atât de convins că scrisoarea mea e prea întinsă pe cât sunt de sigur că-ţi este de folos, aşa că scuzele rămân pe altădată.
Pace ţie!
Zaharia Bica