Dumnezeu acolo unde nu trebuie pus niciodata: In banca de elev!

Avand in vedere gradul dezastruos de mic de promovare la Bacalaureatul de anul acesta m-am gandit sa astern pe hartie cateva ganduri mai optimiste despre un alt fel de lectii cu un altfel de profesor. Sper sa invatam toti lectiile lui si sa  promovam toti la examenele Lui.

------------

In ziua aceea Iov strigase catalogul: „Bildad din Suah”? „Prezent!” se auzi din sala. „Elifaz din Teman”? „Prezent!” se raspunse pentru a doua oara. „Tofar din Naama”? „Aici, domnule profesor!”. „Elihu din Buz”? Ezita putin sa raspunda...

Iov 32:4  Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

Iov 32:5  Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.

            Dar in cele din urma striga si el prezent.

            Ajunse cu strigarea catalogului la litera Y. De treizeci si sapte de capitole ii tot striga numele din catalog si parea absent, nevazut, de negasit. Il mai striga insa inca o data. Si surpriza, ce sa vezi, nu ii venea sa isi creada urechilor. Din prima banca se auzi o voce: „Prezent”! Si toti din clasa pentru prima data tacura din gura. In prima banca se afla El. Atoatestiutorul, atotputernicul, Creatorul tuturor lucrurilor. Catalogul ii cazu din mana pe catedra, fata isi schimba culoare si privirea i se lasa in jos.

            In ziua aceea elevul din banca intai avea sa ii dea cinci lectii lui Iov si prietenilor sai. Desi parea absent, fusese la toate lectiile si peroratiile lor. Vorbisera si elevi batrani si la urma luase cuvantul un tinerel. Dar cineva se credea prea profesor acolo si toba de carte si nu se putea ca El sa nu intervina.

            Iov 38:3  Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

            Aveau sa nu mai uite ziua aceea niciodata. Au invatat multe si in ziua aceea si-au dat si examenele... Iov fusese pus sa dea note de trecere cu o rugaciune si paisprezece jertfe, promovasera toti si Iov primi pentru pocainta lui Magna cum Laude.

            Prima lectie pe care au avut-o de invatat suna simplu: „Mai tineti-va gura ca nu stiti nimic”. Intreg capitolul treizeci si opt din Iov se ocupa de margini si limite ale marii, cerului, si pamantului.

Iov 38:5  Cine i-a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Iov 38:8  Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

Inceputuri si sfarsituri, nastere si moarte.

Iov 38:21  Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

            Dar inca de la inceputul acestei prime lectii, Dumnezeu le sugereaza ceva. “Ati cam intrecut masura prin cuvintele voastre. Daca toate au o limita ar trebui sa stiti ca si cuvintele trebuie sa aibe o masura”.

            Iov 38:2  „Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

            Si Iov intelege lectia, se pocaieste de gresala spunand:

Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.”

          Ma intreb daca noi intelegem lectia asta. Pentru ca imi dau seama ca vorbim azi tare multe. Cu mijloacele moderne de comunicare: mess, telefon mobil, internet, adevarate fluvii de cuvinte. Ma intreb insa cate cu folos? “Doamne, invata-ne lectia masurii in toate lucrurile dar mai ales in vorbire.

            Lectia doi incepe in capitolul treizeci si noua si suna cam asa: “Nu va mai uitati asa de urat unii la altii”. Atmosfera ajunsese destul de tensionata intre ei. Aproape ca se anatemizasera reciproc, se facusera prosti unul pe celalat. Trebuiau sa mai fie invatati ceva.

            In creatie exista libertate si diversitate. Strutoaica, mai lipsita de intelepciune dar puternica cand vine vorba de alergat, magarul mai naravas si incapatanat dar liber, uliul tot timpul la inaltime nu ca strutul cu capul in pamant, calul niciodata fricos. Dar parca toate impreuna transmit mesajul pe care Dumnezeu l-a intentionat cu intreaga creatie: liberi si diversi.

            Noi cred ca la lectia asta stam cam slab. Ne tot chinuim sa facem din strut cerboaica, din magar sa facem cal si din ului sa facem strut. Oameni buni, toate au frumusetea lor. Doamne ajuta-ne sa ne acceptam unii pe altii.

            Lectia trei incepe in capitolul patruzeci si suna cam asa: “Prea usor va clatinati, prea nestatorinici in pareri.”

            Ganditi-va ca Iov fusese lovit si prietenii lui care pana atunci il cinsteau pentru ca avea o anumita pozitie acum erau langa el cu trupul, departe insa cu gura si cu inima.

            Lectia trei vorbeste despre statornicie, despre a nu parasi in vreme de necaz. Despre a fi acelasi indiferent de imprejurari si circumstante. Despre refuzul de a te compromite. Material de studiu de data asta un singur animal: hipopotamul.

            Iov 40:15  Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul.

           Iov 40:23  Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s'ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit.

          Doamne da-ne si noua statornicie.

            Lectia patru incepe in capitolul patruzeci si unu si suna cam asa: “Mai bine impreuna decat despartiti. Pentru ca impreuna inseamna mai puternici”. Se prea dezbinasera, nici macar cred ca nu mai stiau cine cu cine tine si aveau nevoie de lectia asta si aveau sa o invete toti pentru ca Dumnezeu ii apropie pe prietenii lui Iov de el atunci cand le spune sa mearga sa ii spuna la Iov sa se roage pentru ei. Deoarece, cu unii din noi doar daca procedeaza Dumnezeu asa intelegem ca e bine sa fim una si ca avem nevoie unii de altii. Material de studiu pentru lectia asta Leviatanul, am putea spune Dumnezeu insusi care este unitatea desavarsita si puterea absoluta.

            Ultima lectie este probabil cea mai scurta dar si cea mai placuta. Incepe in capitolul patruzeci si doi si suna cam asa : “Ce Dumnezeu iti ia cu o mana iti da inapoi cu doua.”

            Iov 42:12  În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.

          La finalul acestor lectii Iov se simti nevrednic ca profesor pentru un asa elev. Lasa catalogul jos tacu din gura si se aseza in banca dand loc adevaratului profesor.

            “Onorata asistenta, stimati elevi, va rog sa va ridicati in picioare. In clasa univesului tocmai a intrat Adevaratul Profesor, Dumnezeu. Sa aveti va rog caietele inimilor pregatite si stilourile pocaintei la indemana si... liniste va rog, incepe lectia!”