Există motive teologice serioase pentru care ne plac cuvintele despărțite prin cratimă, cele care transformă verbele și substantivele în adjective. Dumnezeo-centric. Hristo-slăvitor. Duho-dependent. Biblio-îndestulător. Evanghelio-înrădăcinător. Adevăro-sprijinitor. Sufleto-satisfăcător. Păcato-ucigător. Justițio-avansator. Satano-învingător. Ego-sacrificator. Risco-asumator. Misio-căutător. Și altele. Unul din aceste motive este faptul că schimbarea verbului în adjectiv pare a modifica sute de lucruri pe care tu le faci în mod normal, în ceva mai mult decât ceva normal. Am să revin la asta.
Scopul meu este să vă încurajez să faceți din „Hristo-slăvitor” adjectivul care vă caracterizează în rugăciune de-a lungul anului 2015. Lăsați-mă să explic ce vreau să zic. Apoi vă dau trei motive pentru care cred că aceasta este cea mai frumoasă hotărâre pentru noul an.
De ce „Hristo-slăvitor”?
Când ne rugăm, putem spune: „Doamne, ajută-mă să Îl preamăresc pe Hristos astăzi.” Sau am putea spune: „Tată, ajută-mă să Îl consider important pe Isus astăzi. Ajută-mă să arăt cât de măreț e El.” Sau: „Tată, fă-mă să Îi aduc glorie Fiului Tău astăzi. Dă-mi o inimă care să Îl mărească pe El.”
Acestea ar fi rugăciuni minunate. Eu m-am rugat asta de sute de ori.
Dar ce s-ar întâmpla dacă am lua această activitate, „Fă-mă să Îi aduc glorie Fiului Tău astăzi”, și am transforma-o într-un adjectiv ca „Hristo-slăvitor”? Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să asigurăm un lucru. Adjectivele să apară fără să aibă ceva care să descrie. Deci, am spune: „Doamne, umple-mi astăzi gura cu o înțelepciune Hristo-slăvitoare și un curaj Hristo-slăvitor. Și fă să experimentez bucuria Hristo-slăvitoare, să fiu dornic să fac sacrificii Hristo-slăvitoare și să îmi slujesc familia în jurul casei cu un ajutor Hristo-slăvitor.”
Cu alte cuvinte, scopul acestei hotărâri pentru Noul An – a face din Hristo-slăvitor adjectivul cel mai important în viața voastră de rugăciune – este acela de a ne ajuta să urmărim și să ne bucurăm de cel mai măreț scop al existenței noastre – a-L preamări pe Hristos în tot ceea ce gândim și facem. Această mică schimbare gramaticală poate să trezească în noi o nouă pasiune pentru a face totul din Hristos.
Marele nostru scop în viață și moarte
De ce ar fi „Hristo-slăvitor” o mare hotărâre pentru tine în Noul An? În primul rând, Biblia ne învață că marele scop al vieții și morții noastre este să Îl preamărim pe Hristos.
Apostolul Pavel se roagă să se „împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi.” Cu alte cuvinte, a-L preamări pe Hristos ar trebui să fie scopul nostru în tot ceea ce facem. Noi „îndeplinim” și „lucrăm” astfel încât Isus „să fie proslăvit”.
În Filipeni 1:20, Pavel confirmă acest scop ca fiind acela pentru care facem tot ceea ce facem. Dându-ne un exemplu cum să trăim (Filipeni 3:17-19, 4:9), Pavel descrie scopul său măreț în viață: „Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că … Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea." Cu alte cuvinte, scopul său principal este să trăiască o viață Hristo-slăvitoare și să aibă o moarte Hristo-slăvitoare.
Deci, primul motiv pentru această hotărâre pentru noul an este faptul că Dumnezeu ne învață în Cuvântul său că scopul nostru cel mai mare în viață și în moarte este să-L slăvim pe Hristos.
Hristos în toate lucrurile, nu doar alături
În al doilea rând, așa cum am menționat la început, a face dintr-un verb un adjectiv pare a modifica sute de lucruri pe care tu le faci în mod normal, în ceva mai mult decât ceva normal.
Să presupunem că ai o listă de rugăciune: „Doamne, ajută-mă să fiu răbdător, drăguț, blând, credincios, sincer, pur, să renunț la mine, iubitor, curajos, să îmi asum riscuri, generos și bucuros.” Să presupunem că adaugi asta la listă: „Și ajută-mă să-L slăvesc pe Hristos.” Asta ar fi bine. Foarte bine. Dar ceea ce rămâne neclar în această listă este legătura între slăvirea lui Hristos și toate celelalte lucruri.
Ceva dramatic și profund biblic se întâmplă când nu pui „slăvirea lui Hristos” pe listă ca un scop separat, alături de celelalte, ci ca un adjectiv, modificând restul listei. „Doamne, ajută-mă să dau dovadă de o răbdare Hristo-slăvitoare, o bunătate Hristo-slăvitoare, o blândețe Hristo-slăvitoare, o credincioșie Hristo-slăvitoare” și așa mai departe.
Această mică schimbare gramaticală trezește în noi importanța faptului că gloria lui Hristos contează în tot ceea ce facem – nu doar alături de ceea ce facem, ci în tot. Nu există nicio parte a vieții nu contează cât nesemnificativă pare (spălat pe dinți Hristo-slăvitor, de exemplu) în care a face din Hristos totul să fie ceva anormal. „Deci, fie că mâncați, fie că beți, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)
Deci, al doilea motiv pentru această hotărâre este faptul că a trata „Hristo-slăvitor” ca pe un adjectiv pune mișcare un adevăr atotcuprinzător în cuvintele noastre și, astfel, în mințile și inimile noastre – și anume, adevărul că a face din Hristos totul nu este o acțiune alături de toate celelalte, ci este mereu-prezentul și cel mai măreț scop al tuturor acțiunilor noastre, al gândurilor noastre și al sentimentelor noastre.
Nu vă rugați ca cei necredincioși
În al treilea rând, simpla ajustare gramaticală ne va împiedica să ne rugăm așa cum o fac necredincioșii.
Poate vă veți întreba dacă necredincioșii chiar se roagă. O fac. Musulmanii se roagă. Hindușii se roagă. Evreii se roagă. Animiștii se roagă. Membrii cultelor - chiar și sataniștii - se roagă. Chiar și laicii se roagă în momente disperate. Și milioane de vizitatori ai bisericii nenăscuți din nou și care nu cred în Hristos.
Ei Îi cer lui Dumnezeu sute de lucruri pe care tu și eu le cerem: pâinea cea de toate zilele. Protecție. Sănătate. Bucurie. Integritate în căsătorie. Copii înțelepți. O slujbă bună. Încetarea obiceiurilor rele. Iertare pentru fapte rele. Necredincioșii vor toate aceste lucruri. Și se roagă pentru ele. Nu ai nevoie de transformarea Duhului Sfânt pentru a dori aceste lucruri.
Care este, atunci, diferența între rugăciunea ta pentru aceste lucruri și a lor? Una din diferențele principale este faptul că dorința ta cea mai adâncă, care trece dincolo de orice dorință este ca Hristos să fie slăvit. Tu Îl iubești pe Hristos. Îl prețuiești suprem. Ai gustat și ai văzut gloria satisfăcătoare a lui Hristos. Hristos nu este majordomul tău. Și rugăciunile nu sunt clopoțelul cu care-L chemi să îți aducă ce vrei. EL este ceea ce vrei. Și vrei ca El să fie slăvit, onorat și glorificat în toate. Ascultă cum se roagă oamenii. Veți afla astfel care este lucrul pe care-l prețuiesc cel mai mult.
Deci al treilea motiv pentru a face din „Hristo-slăvitor” un adjectiv care schimbă totul în rugăciunile tale, este faptul că aceasta va arăta unde ți-e comoara. Va diferenția rugăciunile tale de rugăciunile necredincioșilor.
Eu mă voi ruga pentru voi. Vă rog să vă rugați și pentru mine în noul an. Cereți-I Tatălui nostru să ne dea cel mai bun an – plin de o bucurie Hristo-slăvitoare, de o dragoste Hristo-slăvitoare și de o rodire Hristo-slăvitoare.