În timp ce mă gândeam la ce aș putea spune pentru a ajuta oamenii în legătură cu situația în care se află Jerika Bolen și despre incredibila suferință prin care trece, m-am gândit că ar fi mai bine să nu repet înainte argumentele – sau cel puțin nu pe toate – cu privire la motivul pentru care nicio ființă umană nu ar trebui să-și curme viața. Am mai vorbit despre acest subiect în diferite situații, dăruind fundamente biblice. Acum 2 ani a mai existat o situație asemănătoare cu care a trebuit să ne confruntăm, puteți să căutați pe desiringgod.org „eutanasie” și veți găsi 4 sau 5 podcast-uri sau articole pe tema asta.
Deci, în schimb, m-am gândit că ar putea fi mai util dacă mă voi referi pe scurt la una dintre problemele absolut esențiale și anume, la modul în care Dumnezeu se așteaptă de la un creștin să se confrunte cu o durere pe lungă durată. Acesta este unul dintre cele mai mari motive, probabil cel mai important motiv, pentru care majoritatea oamenilor vor să-și pună capăt zilelor cât mai repede. Ei își doresc ca suferința să se sfârșească, ceea ce desigur că e de înțeles. Însăși semnificația durerii este exact ceea ce noi nu ne-am dori niciodată să avem. Așa că, ne dorim să scăpăm de ea. Acesta este și motivul pentru care o numim „durere”, ci nu „plăcere”.
Unul dintre motivele pentru care doresc să spun câteva cuvinte despre acest subiect este faptul că am fost chiar weekend-ul trecut în California, unde am vorbit cu oameni foarte educați, cu o viață prosperă, savanți din punct de vedere profesional cât și tehnologic, în mare pare oameni tineri, care mi-au demonstrat chiar și cu ilustrații că au fost grozav de ajutați în confruntarea cu mari suferințe care au apărut pe neașteptate în viața lor. De exemplu, este un copil care trăiește datorită unui ventilator, care cel mai probabil nu va trăi mai mult de 6 ani. Mi s-a spus de către acești oameni tineri care au 20, 30 de ani că ei au fost ajutați, deoarece au fost pregătiți din punct de vedere biblic și teologic înainte ca suferințele să apară în viețile lor.
Spun acest lucru în acest mod deoarece știu că în momentul în care oamenii se află în agonie, în general, aceștia nu au nevoie sau chiar nu pot face față predicilor, învățăturilor sau sfaturilor. Toate aceste lucruri trebuie să fie auzite cu mult înainte, atunci când mintea e limpede, iar organismul nu este sfâșiat de durere. Am văzut în ultimii 45 de ani experiențe după experiențe, atât de multe în viețile unor oameni pentru care orientarea biblică despre suferință, de fapt, a lucrat profund pentru a face ca suferința să fie suportabilă și chiar să aibă o semnificație – chiar dacă nu e deloc ușor. Deci, iată câteva aspecte despre o asemenea viziune biblică, teologică și centrată pe Dumnezeu despre suferință – toate acestea fiind profund conectate cu suferințele pe care Hristos le-a îndurat, nu neaparat pentru ca noi să fim scutiți de suferință în această viață, ci pentru ca noi să o putem îndura având o speranță pentru desfătarea veșnică și splendidă pe care o vom avea pentru totdeauna după înviere. Deci, am să menționez doar două aspecte pe care le voi și dezvolta.
Primul, este faptul că Biblia ne învață să alinăm cât de multă durere putem, atât în lumea de aici, cât și în cea viitoare, dar acum ne vom concentra pe lumea în care trăim. Când spun că noi nu avem niciun drept de a ne lua viața nu spun că nu avem dreptul de a ne micșora suferința încercând să ajutăm oamenii să scape de ea. Acesta este primul lucru.
Al doilea lucru este faptul că Biblia ne sfătuiește să căutăm semnificația care-I aduce glorie lui Hristos în suferința noastră pe cât de mult posibil – ne și arată cum anume putem face acest lucru. Deci, permiteți-mi să iau aceste 2 aspecte separat.
1. Desigur că porunca lui Isus din Matei 22:39, „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” sau cea din Matei 7:12, „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” ar trebui să fie îndeajuns pentru a ne face să alinăm suferința altora pe cât de mult posibil. Pentru că nu vrem să suferim ne dorim să le micșorăm suferința celorlalți. Dar haideți să fiu mai specific. În 1 Timotei 5:23, Pavel îi spune lui Timotei: „să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri”. Mă gândeam în această dimineață la această expresie „deselor tale îmbolnăviri”. Cuvăntul „dese” nu este oare tradus pentru perioada cronică a unei îmbolnăviri? Aceste perioade sunt dese și mereu se întorceau la bietul Timotei. Cred că cuvântul „îmbolnăviri” sau „slăbiciuni” presupune cel puțin un disconfort deranjant, dacă nu chiar o suferință reală. Pavel nu s-ar fi deranjat să-i zică lui Timotei să încerce niște leacuri naturale dacă acesta nu suferea cu adevărat. Deci, cred că acest text este o adevărată ilustrație a folosirii resurselor naturale pe care Dumnezeu le-a lăsat, chiar resurse naturale și medicale, pentru a elimina disconfortul și suferința pe cât de mult posibil. Deci, acesta este primul lucru pe care am vrut să-l spun despre durere. Niciunul dintre noi nu ne dorim suferința. Aceasta este semnificația durerii. Prin urmare, ar trebui să ne ajutăm unii pe alții pentru a scăpa de suferințe.
2. Al doilea lucru este faptul că Biblia ne arată că ar trebui să căutăm semnificația care-I aduce glorie lui Hristos în suferința noastră pe cât de mult posibil. Avem nevoie de câteva ore în plus pentru a vorbi despre asta și pentru a medita asupra acestui subiect. Deci, permiteți-mi să specific 4 pasaje pe care le puteți lua în parte și puteți medita la ele pentru a vedea dacă Dumnezeu vă va pregăti inima și mintea pentru momentul în care îmbolnăvirile vor apărea.
1) În 1 Petru 1:6-7 este scris „În ea voi vă bucuraţi mult” – și deja număr 10 motive de bucurie enormă pe care acesta le-a dăruit viitorilor creștini. Apoi, el continuă spunând „În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos”. Doar Dumnzeu știe exact când suferința noastră este necesară. El folosește verbul „a trebui”. Numai Dumnezeu știe cum să ne încerce prin foc pentru ca aurul nostru – credința noastră – să fie purificată, ci nu distrusă. Acesta este scopul! Scopul Său este purificarea noastră. Scopul diavolului este distrugerea, așa că noi ne încredem în promisiunea că uneori, diferitele și dureroasele suferințe sunt necesare, ca mai apoi să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătatea lui Isus Hristos.
2) Al doilea paragraf se află în 2 Corinteni 1:8-9: „am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii”. Unul dintre motivele existenței suferinței în viața noastră este ca să ne facă să cădem în brațele invizibile ale lui Dumnezeu. Noi nu le putem vedea. Nu le putem simți fizic. Deci, tot ceea ce putem noi face, conform spuselor lui Pavel, este să ne încredem în Dumnezeul care învie morții – iar asta este exact ceea ce Pavel a experimentat pe pielea lui.
3) Al treilea text se află în 2 Corinteni 4:16-17: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă – ceea ce înseamnă întristări oribile și de lungă durată – lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” Textul nu ne spune că întristările vor fi ușoare. Nu spune că a fi înnoit în fiecare zi este ușor, în timp ce omul nostru de afară trece fiind măcinat de o oarecare boală deribilă despre care de abia putem vorbi. Este groaznic! În schimb, ne spune că acest lucru este posibil, deoarece „noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd” (2 Corinteni 4:18) – la Dumnezeul Atotputernic, la puterea Duhului Sfânt, la sângele lui Hristos, la iertarea păcatelor, la victoria contra diavolului, la victoria împotriva iadului, la speranța unei bucurii veșnice. Acestea sunt adevăratele lucruri nevăzute în care ne încredem și de la care preluăm adevăratele semnificații.
4) Ultimul text pe care aș dori să-l menționez se află în Romani 8:22-23: „Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru”. Niciuna din promisiunile lui Dumnezeu nu ne spune că ne va păzi de suspinul durerii, în schimb, ele ne țin gemetele în control, pentru ca acestea să nu ne ducă la disperare și amărăciune. Aceste promisiuni schimbă lucrurile fără sens și nefericirea în așteptarea gloriei.
Știu că aceste 2 observații nu răspund în totalitate întrebării în legătură cu un medic care ajută la sfârșirea unei vieți. Așa că, sper că ascultătorii noștri vor citi despre ce s-a întâmplat cu Brittany Maynard acum doi ani de zile și ceea ce am scris eu și alți oameni în legătură cu acest subiect. Dar este foarte important să ne lămurim aceste 2 lucruri foarte bine în inimile noastre înainte ca ultima noastră zi pe acest pământ să sosească! În primul rând, este corect și bine să încercăm să reducem din durerea pe care o putem simți în această viață, iar în al doilea rând, este corect și posibil – cu ajutorul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos și datorită credinței noastre – să căutăm semnificația care-I aduce glorie lui Hristos în suferința noastră pe cât de mult posibil.
