Limitele științei

    Cred că una din cele mai bune metode pentru a ilustra limitele știința este prin a ne imagina o doamnă - pe care o putem numi mătușa Matilda – care a copt un tort frumos pe care îl arată câștigătorilor premiilor Nobel ai lumii și le cere – eu personal, ca maestru de ceremonii le-aș cere asta - să-l analizeze. Desigur, chimistul se va limita la substanțele chimice folosite, fizicianul la elementele și particulele componente, deci am avea parte de o descriere briliantă a acestuia. Iar la final le zic, ”Mulțumesc pentru această descriere științifică, mai am doar o întrebare. De ce a făcut ea tortul?” Desigur, fizicianul poate să-l analizeze, dar nu îmi poate spune de ce l-a făcut. De fapt, niciun om de știință nu va putea, doar dacă ea îmi va dezvălui motivul. Lucrul interesant cu privire la aceasta este următorul: atunci când ea îl dezvăluie și îmi spune că a fost făcut pentru verișoara ei, prietena ei sau oricine altcineva, acest lucru nu îmi oprește rațiunea. De fapt, eu o folosesc pentru a vedea dacă motivul ei are vreun sens.

    Acum, desigur că aceasta ridică anumite întrebări, întrebări foarte profunde. Există ceva, cineva care se află într-o relație cu universul așa cum se află Matilda cu tortul? Și dacă da, ne-a dezvăluit vreun lucru?

    Clar, asta este ceea ce creștinismul susține că s-a întâmplat, faptul că Dumnezeul care a făcut universul ne-a și descoperit ceva.

    Aceasta este o ilustrație poate prea simplă, dar ne ajută să înțelegem un alt lucru foarte răspândit și greșit înțeles. Faptul că revelația – termenul biblic pentru a descoperi ceva – este cumva împotriva rațiunii. Acest lucru este un nonsens. Noi folosim rațiunea în toate domeniile, chiar și în a înțelege revelațiile.

    Ideea este că există mai multe surse de informație. Una din ele este studiul naturii. Și o alta, după părerea mea, este Cuvântul lui Dumnezeu. Și când Dumnezeu ne descoperă ceva în Cuvântul Său, noi nu suntem fără rațiune, ci chiar avem nevoie de ea pentru a-L citi. Putem spune, apoi, dacă ceea ce este scris are vreun sens.

     Deci, cam aceasta ar fi abordarea mea a întrebării cu privire la limitarea științei.