"Cine este responsabil de numaratoarea poporului pe timpul lui David?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

Cand citim despre istoria veche a poporului Israel, intalnim in mod inevitabil doua texte care aparent sunt contradictorii. Ambele relateaza despre numaratoarea poporului pe vremea imparatului David, insa fiecare din ele il identifica drept autor al initiativei acestui recensamant pe altcineva. Iata ce se afirma in cele doua texte:

     1) „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel si a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda” ( 2 Samuel 24,1 ).

     2) „Satana s-a sculat impotriva lui Israel si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel” (1 Cronici 21,1 ).

     De fapt, cine l-a starnit pe David sa faca recensamantul poporului: Dumnezeu sau Satana ? Criticii Bibliei iau cele doua texte ca pe un exemplu clasic de contradictie in Cuvantul lui Dumnezeu, punand sub semnul intrebarii inspiratia sa divina.

     Trebuie sa subliniem de la inceput faptul ca numaratoarea poporului Israel nu era un rau in sine. Dumnezeu Insusi i-a poruncit lui Moise sa faca acest recensamant de doua ori: odata la inceputul celor 40 de ani de pribegie prin pustie si a doua oara la sfarsitul acestei perioade.

     „Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor , de la varsta de 20 de ani in sus” ( Numeri 1, 2.3; vezi si Numeri 26,2 ).

     Din moment  ce Insusi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa faca acest recensamant, inseamna ca faptul in sine nu era ceva pacatos, care putea atrage disgratia lui Dumnezeu. De ce atunci recensamantul facut de David i-a displacut lui Dumnezeu ? Si de ce poporul Israel a fost pedepsit atat de sever, daca numaratoarea poporului nu era un pacat in sine ? In 1 Cronici 21,14 ni se spune ca70 000 de oameni au murit in urma actiunii lui David. Ce vina au avut acesti oameni daca imparatul lor a luat o decizie gresita ?

     Daca recensamantul populatiei nu era un rau in sine si daca in cazul de fatza Dumnezeu l-a pedepsit pe David si poporul sau pentru acest lucru, inseamna ca raul trebuie cautat nu in faptul in sine, ci in motivele pe care le-a avut David cand a poruncit acest recensamant.

     In capitolele precedente lui 1 Cronici 21 ( capitolele 18-20 ) aflam despre o serie de victorii rasunatoare ale lui David in razboaiele pe care le-a purtat impotriva filistenilor, moabitilor, sirienilor, amonitilor si impotriva imparatului Tobei. Se pare ca aceste victorii l-au „imbatat” pe David si el s-a inaltat in ochii sai. Dorind sa continue seria victoriilor, David avea nevoie de o armata mai mare, insa pentru aceasta trebuia sa cunoasca numarul supusilor sai .

     Se pare ca acesta a fost motivul care l-a determinat pe David sa porunceasca efectuarea numaratorii poporului. Faptul ca in spatele acestei actiuni nu se afla un motiv curat in ochii lui Dumnezeu, reiese din doua amanunte ale relatarii. Pe de o parte Ioab, comandantul armatei, a sesizat pericolul si l-a avertizat pe imparat sa nu faca aceasta numaratoare: „Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta ? Pentru ce sa faci pe Israel sa pacatuiasca astfel ?” ( 1 Cronici 21,3 ). David insa nu a ascultat de avertismentul dat de Dumnezeu prin gura lui Ioab si a pus in aplicare planul sau.

     Pe de alta parte, dupa efectuarea numaratorii poporului, mustrarile de constiinta ale lui David s-au intensificat pana acolo incat el a trebuit sa recunoasca inaintea lui Dumnezeu : „Am savarsit un mare pacat facand lucrul acesta ! Acum iarta faradelgea robului Tau, caci am lucrat in totul ca un nebun” ( 1 Cronici 21,8 ).

      Este evident ca, desi numaratoarea poporului nu era un rau in sine, motivele care l-au indemnat pe David sa o faca erau rele. Aici avem de-a face cu mandria si egoismul inimii omenesti, ispite de care nici macar marele imparat al lui Israel nu a fost scutit.

     Intelegem de ce a fost mustrat David pentru gestul lui nesabuit, dar ce vina a avut poporul, astfel incat 70 000 de oameni sa piara loviti de ciuma ingaduita de Dumnezeu ? Raspunsul la aceasta intrebare il putem afla doar daca vom privi la cele doua texte amintite la inceput ca fiind complementare, si nu contradictorii. Adevarul il putem afla doar daca punem cele doua texte si afirmatiile lor cap la cap, interpretandu-le in contextul imediat si general al Scripturii.

     Daca Biblia ne invata ca Dumnezeu e drept si iubitor in toate procedeele Sale cu oamneii, acelasi principiu trebuie sa functioneze si in cazul numaratorii poporului. Daca intregul context al Scripturii ne invata ca Dumnezeu e drept, inseamna ca El a fost drept si in cazul pedepsirii poporului Israel in acea imprejurare. Daca intreaga Biblie ne arata ca Dumnezeu e dragoste, aceasta fiind insasi natura Lui, inseamna ca dragostea si harul Sau s-au manifestat si si in acest caz.

     Si acum sa punem alaturi cele doua texte aparent contradictorii si sa asezam cap la cap informatiile pe care ni le ofera, pentru a avea tabloul corect al succesiunii evenimentelor.

     „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel si a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda” ( 2 Samuel 24,1 )

     „Satana s-a sculat impotriva lui Israel si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel”( 1 Cronici 21, 1 )

     In cele doua texte avem patru afirmatii imprastiate ca piesele unui puzzle, pe care cititorul Scripturii trebuie sa le puna la locul lor corect, astfel incat imaginea finala sa fie corecta. Si care este imaginea corecta ? Aceea care trebuie sa se armonizeze cu restul Scripturii in ceea ce priveste caracterul si metodele folosite de Dumnezeu in relatia cu oamenii.

     Va propun acum sa reasezam cele patru afirmatii din textele citate mai sus intr-o ordine care sa se armonizeze cu intreaga Scriptura:

     1) „Satana s-a sculat impotriva lui Israel” ( 1 Cronici 21,1 ). Cand Satana „se scoala impotriva” unui om sau a unui popor, aceasta inseamna ispitire pentru a-l face pe acel om sau popor sa cada in pacat. Si, cazand in pacat, sa intre in disgratia lui Dumnezeu.

     2) „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel” ( 2 Samuel 24,1 ). Eforturile lui Satana de a-l face pe Israel sa pacatuiasca au fost eficiente. Nu stim in ce a constat pacatul poporului, insa el trebuie sa fi fost foarte grav din moment ce a starnit mania lui Dumnezeu si a fost urmat de o pedeapsa atat de severa.

     3) Satana „a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel” ( 1 Cronici 21,1 ). Satana nu s-a multumit sa corupa poporul, ci el l-a ispitit si pe David sa se inalte pe sine in urma victoriilor obtinute pe campul de lupta. Metoda folosita ? I-a pus in gand sa faca numaratoarea poporului din motive pur egoiste: sa vada imparatul peste cati supusi domneste si pe ce armata poate conta in viitoarele actiuni militare. Si aceasta nu spre slava lui Dumnezeu, ci spre gloria personala. Iar David s-a lasat biruit de ispita si a poruncit efectuarea recensamantului , in ciuda avertismentului dat de Ioab si a propriilor mustrari de constiinta.

     4) Domnul „a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda” ( 2 Samuel 24,1 ).  Cu siguranta ca aici se afla punctul in care se poticnesc cei mai multi cititori ai Bibliei. Cine este autorul moral al numaratorii poporului: Satana sau Dumnezeu ?    

     Pentru a intelege aceasta aparenta contradictie, trebuie sa tinem cont ca in gandirea ebraica tot ceea ce Dumnezeu ingaduie sa se intample este considerat a fi actul Sau. In acest sens avem numeroase exemple:

     a) In cazul lui Iov, nu Dumnezeu a fost autorul tuturor suferintelor lui, ci Satana. Insa atat sotia lui Iov, cat si slujitorii si prietenii sai au perceput ingaduinta lui Dumnezeu ca Iov sa fie incercat prin suferinta ca fiind o actiune directa a lui Dumnezeu ( vezi Iov 1,12.16.21; 2,6.7; etc. )

     b) In cazul plagilor cazute peste egipteni in vremea Exodului, impietrirea inimii lui faraon a fost pusa tot pe seama actiunii directe a lui Dumnezeu ( Exodul 9,12; 10,1 ), desi El doar a ingaduit ca inima lui faraon sa se impietreasca, urmandu-si propria alegere ( Exodul 7,13.22; 8,15 ).

     c) Cazul lui Balaam este si mai evident. Initial Dumnezeu i-a interzis lui Balaam sa plece cu solii imparatului Moabului ( Numeri 22,12 ). Cand insa a vazut ca inima profetului Sau plecase deja cu acei soli si ca toate gandurile si planurile lui erau in acea directie, Dumnezeu i-a poruncit lui Balaam sa plece la imparatul Moabului ( Numeri 22,20 ). Este evident ca nu aceasta era vointa lui Dumnezeu. Era doar vointa Sa permisiva.

     Revenind la cazul numaratorii poporului, este evident ca nu a fost vointa lui Dumnezeu ca David sa faca aceasta numaratoare din motive egoiste, pentru a-si satisface mandria si setea de glorie. Insa, vazand insistenta acestuia de a face recensamantul, in ciuda semnalelor de alarma date de Ioab si de propria lui constiinta, Dumnezeu a ingaduit acest lucru, ca si in cazul lui Balaam, lasandu-l apoi pe David sa suporte consecintele alegerilor sale nesabuite.

     Deplina responsabilitate ii apartine insa lui Satana. El este autorul moral si al pacatuirii poporului, precum si al pacatului facut de David cu ocazia recensamantului. Din acest nefericit crampei din istoria poporului ales intelegem ca Dumnezeu nici nu indeamna si nici nu-l provoaca vreodata pe om sa faca raul. Insa, daca omul insista sa mearga pe o cale gresita, El ingaduie lucrul acesta.

      De ce ingaduie Dumnezeu sa mergem uneori pe cai gresite ? Pentru simplul fapt ca El este garantul libertatii de alegere, una din manifestarile iubirii Sale desavarsite.

     „Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti tu si samanta Ta !” ( Deuteronom 30, 19 )

     Dar daca omul nu vrea sa aleaga viata ? Dumnezeu ii va respecta alegerea. Caci cum ar putea fi iubirea Sa desavarsita daca nu ar da deplina libertate fiintelor pe care le-a creat de a merge pe caile pe care singuri si le-au ales in deplina cunostinta de cauza ?

sursa: https://www.loribalogh.ro/