RUGĂCIUNEA PENTRU UNITATE ÎN GÂNDIRE

Rom. 15.5-6 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceeaşi gândire unii faţă de alţii, după pilda lui Isus Hristos; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu un glas, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Rom. 15.30-33 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi; şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă înviorez puţin în mijlocul vostru. Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin!

Unitatea în credinţă începe cu unitatea în gândire. Diavolul atacă mai întâi gândirea noastră pentru a ne strica relaţia cu Dumnezeu şi cu membrii Bisericii. Fiind între ucenici Domnul Isus a vegheat unitatea ucenicilor şi a mers până acolo încât i-a mustrat şi pentru discuţiile contradictorii la care nu a fost de faţă dar le-a cunoscut prin Duhul Său. Pilda Domnului Isus pentru unitatea credinţei are la bază răbdarea Lui cu privire la defectele pe care le avem şi de care El ne ajută să scăpăm prin ascultarea de Cuvânt. Când noi ne pocăim de păcatele noastre Duhul Sfânt ne mângâie în speranţa că suntem biruitori prin sângele lui Isus asupra Diavolului. Scopul unităţii spirituale al creştinilor este să-L slăvească pe Dumnezeu împreună, cu o inimă şi cu un glas, şi să-i aducă jertfe de mulţumire pentru toate binefacerile Sale. Aproape de fiecare dată apostolul Pavel face apel, în epistole, la ajutorul rugăciunilor sfinţilor pentru lucrarea la care a fost chemat de Hristos. În cazul Epistolei către Romani el mărturiseşte că dorea izbăvire de răzvrătiţii din Iudeea care-l contestau pe el şi apostolia sa. Cea mai înaltă autoritate la care sfinţii mijlocitori trebuiau să facă apel în rugăciune pentru Pavel era Domnul Isus Hristos care l-a chemat pe drumul Damascului. Motivaţia lor cea mai biblică şi neperisabilă era dragostea Duhului care le furniza tărie în lupta rugăciunii. De multe ori avem de luptat cu spiritul judecăţii interpersonale şi cu propria noastră descurajare. Dragostea Duhului Sfânt turnată din belşug în inimi ne împrospătează puterea, curajul şi îndrăzneala de a-i înfrunta pe vrăjmaşii Evangheliei, fără să facem din ei nişte fiinţe sortite iadului. Dumnezeu îi poate da har oricărui om ca să-l ajute să se pocăiască şi să vină la Hristos. Ajungând la Roma pentru vizita mult aşteptată apostolul dorea să lase în urma sa concluzii clare şi rezultate pentru slava lui Dumnezeu ca o sursă de bucurie şi ca o rămânere certă în voia lui Dumnezeu. Această înaltă conştiinţă de slujitor al lui Dumnezeu în câmpul Evangheliei pe care o avea apostolul Pavel să fie pentru fiecare dintre noi o ţintă personală pe care s-o urmărim zilnic în rugăciunile noastre.