CUVINTELE GURII SI CUGETELE INIMII

CUVINTELE GURII SI CUGETELE INIMII


In Psalmul 19: 14, imparatul David se roaga Domnului astfel:
"Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele,
Si cugetele inimii mele,
Doamne, stanca mea si izbavitoru lmeu!"
Ce fel trebuie sa fie aceste cuvinte si aceste cugetari,pentru ca Dumnezeu sa le poata primi cu bunavointa?
In Psalmul 51:15, tot imparatul David spune:
"Doamne, deschide-mi buzele,
Si gura mea va vesti lauda Ta"
Deci cuvintele gurii , trebuie sa "vesteasca lauda Domnului", pentru a fi primite. Asta inseamna ca trebuie sa cantam tot timpul?
N-ar fi rau, dar nu e posibil.
Atunci ce facem?
Cred ca ne putem gandi la versetul 6 din Coloseni 4:
"Vorbirea voastra sa fie cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia."
In Coloseni 3:17 citim:
"Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in numele Domnului Isus, si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal".
Sa facem totul in numele Domnului Isus?
Adica sa vorbim totdeauna, doar ceea ce ar vorbi Domnul Isus??!!!
Asa de sus ne vrea Dumnezeu?
Da, asa de sus...
De aceea zicea David in Psalm141:3:
"Pune, Doamne, o straja, inaintea gurii mele,
Si pazeste usa buzelor mele!"
Si nu numai ca David dorea acest lucru, ci il si implinea.
Sa ne gandim la ce a spus el cand Simei il blestema:
2Samuel 16:10
"Daca blesteama, inseamna ca Domnul i-a zis:"Blesteama pe David!"Cine-i va zice dar:"Pentru ce faci asa?"
Inseamna ca, de fiecare data cand cineva ne vorbeste urat, Domnul ii permite s-o faca!!
Iar noi ce facem in acest caz?
Nicidecum sa nu ne suparam si sa-i raspundem la fel!
Putem zice asa cum a zis David?
"Poate ca Domnul se va uita la necazul meu, si-mi va face bine in locul blestemelor de azi".
Ca sa putem spune asa, sa ne gandim mai intai de ce face acest lucru, omul care ne vorbeste de rau .Sa ne verificam viata, sa vedem daca e vreun pic de adevar in spusele lui.
Desi acel om, Simei, nu avea dreptate, David a fost atent la ce a zis acesta, si probabil a inteles ca ceva totusi nu este in ordine in viata lui.
De ce?
Pentru ca , atunci cand i-a spus lui Solomon sa zideasca Templul, David a zis:
1 Cronici 22:7,8:
"Aveam de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu. Dar cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:"Tu ai varsat mult sange si ai facut mari razboaie, de aceea nu vei zidi o casa Numelui Meu, caci ai varsat mult sange pe pamant". Deci David a retinut un adevar din blestemul lui Simei, cand acesta i-a zis:"Du-te, om al sangelui!"
De aceea, e nevoie ca in orice ocara ce ni se aduce, sa cercetam adinc, daca nu cumva este vreun sambure de adevar.
Daca este, sa-l primim, sa cerem iertare Domnului si sa tacem, cum a facut David.
Dar daca ocara pe care o primim este nedreapta, n-are in ea nimic adevarat??!
Trebuie sa ne justificam, sa raspundem la fel, nu?
Nu, ci sa facem ceea ce a facut Domnul Isus , cand doi din acei multi martori mincinosi L-au invinuit:"Si au spus:"Acesta[Domnul Isus] a zis:"Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile".-Matei 26:61.
Le-a explicat Domnul Isus ca nu zisese despre Templu, ci despre trupul Sau? Ca doar, era vorba de viata si de moarte!
Nu, nu le-a explicat, nici nu s-a justificat in niciun fel. Ce a facut?
Matei 26:63
"ISUS TACEA".
Mi-a povestit o sora tanara, ca a avut probleme la serviciu, a fost invinuita de niste greseli, pe care nu ea le facuse si a primit o pedeapsa pentru astea.
Si am intrebat-o:
-Bine, dar tu n-ai zis nimic? Nu le-ai spus ca nu era greseala ta??!
-Ea mi-a raspuns:
-Nu, n-am putut....
-Esti grozava, ...pai cum sa nu poti??! Trebuia sa le explici, sa te aperi....de ce n-ai facut-o??
Iar ea, abia mi-a raspuns si mie:
-Pentru ca nu aveam in minte decat atat :"ISUS TACEA".
Si am tacut si eu...Avea dreptate, desi era mult mai tanara in credinta decat mine...
Dumnezeu a facut sa se limpezeasca mai tarziu lucrurile si toti si-au dat seama ca nu ea gresise.
De aceea si Apostolul Petru ne spune in 1 Petru 2:19,20,21:
"Caci este un lucru placut, daca cineva, pentru cugetul lui fata de Dumnezeu, sufera intristare, si sufera pe nedrept.
In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare ,sa fiti palmuiti, cand ati facut ce este rau?Dar daca suferiti cu rabdare, cand ati facut bine, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu.
Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi, si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui".
Oh!... e tare stramta calea Domnului...
Ajuta-ma, Doamne, sa pasesc pe ea, asa stramta cum este!
Dar slava Domnului, ca nu ne lasa totdeauna in situatii grele!
In Psalmul 18:36, tot David, "robul Domnului", zice:
"Tu largesti drumul Tau sub pasii mei , si nu-mi aluneca glesnele ".
Ce bine e sa nu cautam sa largim noi calea, ci sa-L asteptam pe Dumnezeu s-o faca, si El o va face in chip desavarsit, fara sa"ne alunece glesnele."
Ajuta-ne, Doamne, ca asa sa fie "cuvintele gurii noastre!
Dar "cugetele inimii"?
A cugeta, este capacitatea umana de a gandi, de a chibzui.Cum trebuie sa gandim, ca aceste "cugetari ale inimii"noastre sa fie primite cu bunavointa de Dumnezeu?
-Ce gandim cand cineva ne minte in fata?
-Ce gandim cand cineva ne inseala?
-Ce gandim cand suntem invinuiti pe nedrept?
Poate, fiind crestini, nu zicem nimic nepotrivit, dar si gandurile noastre sunt la fel ca vorbele?
N-am raspuns nimanui, urat, in gandul nostru?
Dumnezeu stie si acele ganduri...
Domnul Isus, chiar si atunci cand a fost pe pamant, avand chip de om, ca si noi, cunostea gandurile oamenilor.
Cand "unii din carturari au zis in ei insisi:"Omul acesta huleste!", Domnul Isus care le cunostea gandurile, a zis:"Pentru ce aveti ganduri rele in inimile voastre"?-Matei 9:3,4.
Iar in Ioan 2:24,25 :
"Dar Isus nu se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti.Si n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre niciun om , fiindca El insusi stia ce este in om".
Luca 24:37-39:
"Plini de frica si de spaima ei credeau ca vad un duh. Dar El le-a zis:"Pentru ce sunteti tulburati?Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima?"
Daca atunci cunostea gandurile oamenilor, cu cat mai mult acum, cand Dumnezeu "I-a pus totul sub picioare"!
Dumnezeu ne cunoaste in toate amanuntele vietii noastre, pana in strafundul inimii.
Psalm 139:2:
"Stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul.
Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele.
Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba , si Tu, Doamne, il si cunosti in totul."
Si atunci, cum sa avem numai ganduri pe care Dumnezeu sa le primeasca cu bunavointa?
E posibil asa ceva?
Nu, nu e posibil omeneste! Dar e posibil dumnezeieste!
De aceea, apostolul Pavel ne spune in Efeseni 3:17:
"Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta".
Iar Domnul Isus zice in Ioan 14:10:
"Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui"
.Ioan 14:16,17,23:
"Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; si anume, Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane in voi si va fi cu voi."
Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el."
Aceasta este rezolvarea!
Sa locuiasca in noi Dumnezeirea
Numai asa gandurile noastre vor fi curate!
Doamne Isuse, Mantuitorule!
Curateste-mi iarasi vorbele si gandurile!
Nu ma lasa sa vorbesc si sa gandesc eu, cu firea omeneasca, ci vorbeste si gandeste Tu in mine!
Implineste si cu noi, ceea ce ai implinit cu Apostolul Pavel:
"Galateni 2:20,:
"Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine".
Ajuta-ne sa ne putem ruga si noi ca David:
"Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele ,
si cugetele inimii mele,
Doamne, stanca mea si izbavitorul meu"!
Amin.