Psalmul 23 este cel mai minunat dintre Psalmi, comentatorii cărții Psalmilor sunt în unanimitate de acord în această privință. Măreția lui constă în faptul că doar în șase versete David inspirat fiind, reușește să exprime lucruri atât de sublime și reale. Actualitatea acestui Psalm s-a dovedit de-a lungul secolelor pentru că atunci când au trecut prin încercări grele oamenii credincioși au beneficiat în mod deosebit de prezența și călăuzirea Păstorului Divin. Timpurile grele pe care le trăim își lasă amprenta tot mai mult asupra noastră împovărându-ne și uneori chiar coborându-ne pe unii dintre noi în valea umbrei morții unde încercările sunt extreme. Mă refer la faptul că ne poate muri cineva drag sau chiar noi înșine să luptăm cu virusul ucigaș și să simțim nevoia ca Păstorul Divin să coboare în noaptea suferinței noastre.
Trăim zile pe care unii le numesc pe drept cuvânt timpuri în care omenirea este prinsă într-un război biologic teribil, iar existența noastră ne este tot mai mult marcată de o dictatură sanitară fără precedent în istoria lumii. Rămânem tot mai singuri și vulnerabili în fața unui sistem crud și opresiv ce ne impune tot mai multe măsuri abuzive. Pe de altă parte ni se spune că vaccinarea cu anumite seruri experimentale nu este obligatorie, dar fără pașaportul de vaccinare nu avem drepturi depline în societate. Dictatura sanitară devine o problemă tot mai acută cu care noi toți ne confruntăm într-un fel sau altul. Deși sunt voci ce spun că tot acest scenariu sinistru cu care ne confruntăm se va prăbuși, și că în viitorul apropiat ne vom confrunta cu o puternică criză economică fără precedent în istoria omenirii ce va aduce un conflict de natură spirituală care va avea în centru închinarea în duh și adevăr, în contrast cu un sistem fals de închinare ce va căuta să impună semnul fiarei oamenilor. Sau poate că această criză sanitară ne va conduce la marele conflict spiritual revelat în Apocalipsa capitolul 13.
Astăzi printre valurilor crizelor politice, economice și sanitare ce ne lovesc și ne asediază provocându-ne deznădejde, marea întrebare este: „Cine mai este interesat în a ridica ființa umană din noaptea suferinței ce a cuprins lumea întreagă?” De aceea Psalmul 23 are o deosebită actualitate și astăzi. Prezența plină de har în viața și inimile noastre a Păstorului Divin este mai necesară ca oricând. Scriu aceste rânduri pentru cei îndurerați, pentru cei abandonați, pentru cei care la orizontul vieții lor nu mai văd decât negurile disperării. Însă să nu uităm că în cele mai întunecoase momente ale istoriei umane pentru cei ce L-au căutat, Dumnezeu întotdeauna a oferit călăuzire, mângâiere și speranță.
În Psalmul 23:1-4 stă scris: „Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” Pentru David este foarte clar că Hristos este păstorul său și nu va duce lipsă de nimic din ceea ce are nevoie pe cărarea vieții. Odihna oferită de Dumnezeu este minunată, și David ce a trăit o viață zbuciumată cunoștea prea bine acest lucru. David știa ce înseamnă ca Dumnezeu prin harul Său să-i învioreze sufletul atunci când încercările erau prea grele din punct de vedere omenesc.
Viața unui păstor din orient în timpurile lui David nu era deloc ușoară. În primul rând din cauza terenului format din văi abrupte, ținuturi muntoase, porțiuni întinse de deșert pe care trebuia să le străbată în căutarea pășunilor și apei pentru turma sa. Apoi mai exista și pericolul din partea animalelor sălbatice cu care David pentru aș proteja turma s-a luptat uneori cu ursul sau leul. De asemenea mai exista și pericolul din partea bandelor de tâlhari ce puteau ataca păstorul pentru ai lua oi din turmă. Obiceiul păstoritului în orient este ca păstorul să meargă înaintea turmei sale dând astfel piept cu primejdiile și apoi după ce orice pericol este înlăturat turma să vină după el. Pe cărarea cea aspră a vieții pentru cei ce și-au pus încrederea în Hristos se întâmplă același lucru pentru că Iisus a trăit în această lume și ne-a trasat o cale ce trebuie să o străbatem pentru a intra în împărăția slavei. Ba mai mult de atât, El oferă și astăzi harul Său minunat pentru a ne călăuzi și mângâia în mijlocul întristărilor noastre.
Minunatul Păstor descris în Psalmul 23 într-un mod magistral sub inspirație divină de David, se va apleca asupra oricărei ființe umane îndurerate pentru ai aduce mângâiere și înviorare. Și chiar în fața morții există perspectiva eternității ce conferă putere pentru a înfrunta moartea. „Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu undelemn, și paharul meu este plin de dă peste el.” (Psalmul 23-5) David știa prea bine ce însemna ca Dumnezeu să-i ofere protecție și să-i întindă o masă în fața potrivnicilor săi. Mâna cea bună a lui Dumnezeu îl ocrotise în mod minunat de câte ori Saul intenționase să-l omoare. David trăise momente când practic fusese hăituit de oamenii lui Saul ca la vânătoare și în momentele când fusese pe punctul de a fi prins, Dumnezeu în mod minunat îl ocrotise. De aceea această imagine în Psalm a Păstorului Divin ce întinde masa în mijlocul împrejurărilor în care David din punct de vedere omenesc nu mai vedea nici o ieșire, ne învață că Dumnezeu întotdeauna are soluții.
Chiar dacă dușmanii lui David erau pe urmele lui și căutau să-l omoare, Păstorul era acolo și îl chema în mod duios pe David la masă. Dar cum poți să stai liniștit la masă când Saul te caută să te omoare? Doar prin protecția Păstorului ce te protejează cu toiagul Său. David a fost un om ce a trăit experiențe minunate cu Dumnezeu, și le-a lăsat consemnate pe paginile Sfintelor Scripturi pentru ca noi să nu cădem sub presiunea circumstanțelor nefavorabile, chiar dacă ne învăluie tot mai mult acest episod întunecos numit corona-virus. În mijlocul timpurilor grele pe care le străbatem există speranța ce vine de la Dumnezeu și se coboară în inimile tuturor celor ce se încred în El.
Acum opt ani în urmă eram prins în niște circumstanțe foarte descurajatoare dar căutam să privesc spre Dumnezeu. În acel timp într-o zi mohorâtă de Noiembrie în România fiind, am predicat la amvonul unei biserici din Psalmul 23 și îmi aduc aminte cum în mijlocul problemelor mele, în inima mea îndurerată s-a coborât prezența Păstorului Divin. Și din punct de vedere spiritual puteam să mă înalț mai presus de problemele ce mă apăsau, pentru că harul Său mângâietor era acolo pentru a mă înălța. După ce am terminat acea predică în timp ce mă întorceam de la biserică spre locul unde locuiam pe atunci, străbătând străzile orașului aveam certitudinea că nu eram singur, ci minunatul Păstor era prin harul său cu mine. Venisem pe atunci din Spania și eram apăsat de mai multe greutăți. Însă timp de un an de zile cât am stat în România, am simțit din plin ce înseamnă să te încrezi în Dumnezeu, și mai ales cum harul său poate oferi vindecare unei inimi îndurerate.
Psalmul 23 ne învață că în lumea suferinzilor în care trăim nu suntem singuri, și că atunci când strigăm după ajutor Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre deși este adevărat că nu așa cum noi dorim ci cum El crede că este cel mai bine. Însă un lucru se va întâmpla cu siguranță și anume, prezența călăuzitoare a Păstorului se va coborî în inimile noastre. Iar chiar dacă valurile sunt mari și încercările extreme, un drum se va deschide și vom cunoaște chemarea Păstorului de a porni pe acel drum. Ce lucruri minunate a putut să ne învețe David în doar șase versete biblice! Ce lecții spirituale profunde se pot desprinde din acest minunat Psalm! Mai presus de episodul întunecos numit corona-virus și toate crizele ce ne asaltează, se află Păstorul ce poate călăuzi, mângâia și chiar întinde o masă în mijlocul încercărilor ca de foc prin care uneori trecem. De aceea este foarte important să putem invoca și apoi percepe prin credință prezența Sa cu noi. Pentru că doar apropiindu-ne de Dumnezeu putem beneficia de speranță în aceste timpuri grele.
„Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.” (Psalmul 23-6)
