Luați amvonul cu voi...

Mă gândeam zilele acestea la modul în care a ajuns să fie perceput amvonul in vremurile acestea. Cred că nu greșesc dacă afirm că a devenit cel mai important obiect din clădirea bisericilor. Un fel de oficiu lipicios care atrage tot mai mulți care se pare că rămân pironiți acolo, ca și cum cineva ar fi răsturnat prenadez cândva și a uitat să îl mai curețe.

Să nu mă înțelegeți greșit, mulți predicatori îl folosesc cu multă băgare de seamă și predică Adevărul cu dragoste, pasiune și putere. Dar, din păcate, pentru tot mai mulți a devenit o platformă a laudei de sine și a afirmării. O rampă de lansare în poziții bisericești. Dacă vreți, o scenă de spectacol sau pentru tot felul de istorisiri inchipuite, o platformă pentru învățături care să gâdile urechile sau să creeze bună dispoziție, ba chiar, da, trebuie să o zic și pe asta, o platformă politică.

Pentru unii a devenit un fel de canal de știri sau de divertisment. Pentru alții, o oportunitate de a primi un "ajutor" financiar, un fel de timp de reclamă care să atragă fonduri. Un câmp de luptă pentru titluri, pentru un job bine plătit si beneficii multe. Totuși, ce mi se pare mie cel mai trist este faptul că a devenit o lojă cu câteva scaune a unei clase de elită. Un fel de obiect “sacru”. Mai nou nu pot predica fără el. Când nu sunt “programați” la el iși i-au concediu sau intră în greva foamei.

Creștinismul de astăzi este așa de legat de clădiri, amvoane, scene, lumini și umbre, fastuozitate, programe, concerte, ș. a. , dar parcă se golește tot mai mult de esența trăirii pure și simple. Citeam recent că în primele două secole creștinii nici măcar nu au avut amvon. Se pare că se descurcau mai bine ca noi fără el pentru că stăruiau în Învățătura apostolilor, în legătura frățească (parcă tot mai străină de noi astăzi), în rugăciunii și ăn frângerea pâinii. Ce ar fi să se renunțe la amvon? Cred că mulți ar intra în depresie. Doamne ferește! Eu zic să se renunțe la cel fizic și să se predice de la unul imaginar. Nu s-ar mai bate nimeni pentru el. Nu s-ar consuma atîta energie degeaba. Fiecare l-ar avea pe al lui și l-ar putea duce cu ei pe oriunde ar merge. Așa că...

Luați amvonul cu voi acasă și predicați Cuvântul celor cărora trebuie să le fii preot.

Luați amvonul cu voi la lucru și predicați Cuvântul celor care ateaptă să-l trăiți.

Luați amvonul cu voi pe stradă și predicați Evanghelia celor cărora s-ar putea să le fii ultimul mesager.

Luați amvonul cu voi în călătorie și predicați Cuvântul pentru că prea mulți sunt fără direcție.

Luați amvonul cu voi la cumpărături și predicați pe Cel care este Pâinea vieții.

Luați amvonul cu voi la party și predicați Cuvântul lui Dumnezeu pentru că în El avem un ospăț necurmat.

Luați amvonul cu voi în vacanță. Sunt mulți care așteaptă să le vorbiți despre odihna veșnică în care a-ți intrat.

Luați amvonul cu voi când sunteți ispititi de cel rău și folosiți Cuvântul ca să îi amintiți vrășmașului ce "Este scris" și să îl alungați.

Luați amvonul cu voi la stadion și la spectacol ca să le spuneți oamenilor că este Unul care câștigă toate "meciurile".

Nu mai stați la rând la amvon, ci luați-l cu voi…