Generația laptelui

Fiți binecuvântați de Domnul după cum Îl iubiți.
Când mă refer la generația laptelui, nu mă refer la tineri, nici la cei căsătoriți sau la bunici. Ci, mă refer la creștinii aceia încă copii, creștinii care nu se desprind de o cântare și mereu aceeași, care nu se desprind decât o zi pe săptămână la biserică și atât. Ei sunt creștinii care slujesc cu limită. Cu limită rugăciunea, cu limită predica, cu limită totul. Gândul meu pentru voi, cei care credeți că în Cer se ajunge cu puțină credință, este să vă încercați pe voi înșivă, și așa să vă doriți mai mult.
Pe de altă parte, vă spun că, dacă ne-am mărturisi unii altora, ar fi o unitate între noi cum n-a fost niciodată. E biblic ce spun. Creștinii la început, când au stăruit după umplere, „erau adunați împreună și la un loc.” În zilele noastre, unul e la un capăt de bancă și altul la celălalt capăt. „Pace frate, cum ești? -Bine. Cum a fost ieri piațul? 'A fost bine, s-a ieftinit totul.” Și gata. Asta e legătura noastră. Să plângi cu cei ce plâng și să tânjești după adevăr, aceasta înseamnă dragostea care unește. Luptați, nu mimați!
Sunt unii care, când dau de hrană tare, spun că nu e bună. „Nu e bine atâta repetiție, nu e bine nici multă pocăință și nici atâta predică”,  pe deasupra, sunt și stingători pentru că se mulțumesc cu ‘strictul’, cât mai relaxat și cât mai fără implicare. Când le spui „Hai la amvon! Hai, cântă, fă aceia sau cealaltă, zic: '-Nu frate, știi, eu nu pot, eu sunt cu casa, mașina, etc…” Nu doar asta e problema, ci sunt legături ale păcatului. Omul când e ținut în lanțuri, nu poate să facă nimic, la fel e și spiritual. Așa că e nevoie de un exod din fața confortului. Până când suntem obosiți de stat!? Până când ne satură laptele!? Până când stăm cu capul îndreptat spre Cer și sufletul legat de pământ!? Doamne despietrește-ne!
Totuși, Dumnezeu ne vrea drepți, trup și suflet. E o diferență să te rogi și să te închini rugându-te, e o diferență să asculți uimit și să împlinești aducând roadă. Dumnezeu vrea închinarea să fie în duh și în adevăr, fără aceasta toate jertfele sunt putregai înaintea Lui. Pentru că, la cel curat toate lucrurile sunt curate. Crede-mă, se poate.
În fond și la urma urmei, tu nu mergi la biserică să fii mântuit, ci tu, fiindcă ești mântuit mergi la biserică.
Să ne judecăm bine faptele.
 
L i n u s _ F l a v i u s