Visul unui idealist (2)

Una dintre cărțile pe care le-am citit în ultimul timp se numește, , Lumea de ieri” scrisă de Stefan Zweig care de fapt este ultima sa carte. În această carte ne este descrisă viața sa și a generației din care el a făcut parte. O generație unică în istoria omenirii, datorită faptului că a trecut prin cele două războaie mondiale. Viața lor a fost marcată profund de experiențe dureroase, este destul de greu pentru noi să înțelegem lumea zugrăvită în această carte. De asemenea Stefan Zweig după ce a cunoscut gloria literară și a avut o bună poziție socială, sub presiunea și dominația nazistă cărțile îi sunt arse în locuri publice, și el devine un fugar experimentând mari încercări și suferințe, nevoit fiind să ducă o viață de pribeag. Impresionant în cartea sa este faptul că promovează iubirea aproapelui, și faptul că binele va triumfa. De asemenea este evidențiată ideea că răul nu este condiția normală a vieții oamenilor.

Lumea de azi este o lume condusă și manipulată de masoni. O lume în care libertatea și demnitatea umană sunt strivite, iar viața ne este uneori învăluită în culori sumbre și orizontul aspirațiilor noastre se întunecă tot mai mult. Vedem cum popoare întregi sunt strămutate din țara lor și împinse pe drumul pribegiei. În ultimul timp se aud tot mai multe voci care spun că de fapt stăpânii acestei lumi doresc să islamizeze Europa. Probabil fiindcă au ajuns la concluzia că omul ce îmbrățișează religia islamică este mai ușor de manipulat și poate accepta realitatea în culorile în care îi este zugrăvită. Pe de altă parte toți acești oameni ce emigrează forțați de împrejurări, au nevoie să fie tratați omenește, și de aici se naște o situație foarte delicată. De asemenea se observă o frământare ieșită din comun în toate dimensiunile vieții, social, politic, economic, etc. Iar în culise se pregătește noua ordine mondială, pentru cei care doresc să privească dincolo de aparențe, cartea lui George Orwell, , 1984” este ideală în acest sens, și bineînțeles mai presus de orice descoperirile profetice pe care cartea Apocalipsa ni le oferă privind timpul sfârșitului. Viața noastră a devenit foarte agitată, ne desfășurăm alergarea vieții cu foarte mult stres. Cert este și faptul că Dumnezeu așează în calea vieții noastre și oaze de bucurie pentrucă altfel nu am mai rezista, ne-am prăbuși pur și simplu istoviți de poverile ce le purtăm.

Într-un astfel de context eu aspir spre ceva mai înalt. Pentru mulți visul meu pare utopic, lipsit de sens. Unii oameni spun: , , Totul se termină în mormânt nu există viață dincolo de planeta pământ. ” Dar scriitorii Sfintelor Scripturi și unii teologi afirmă că sunt și alte lumi în universul vast din care facem parte. De unde din veșnicia Sa fără de margini, Dumnezeu ne transmite un minunat mesaj de pace și speranță. Profetul Ieremia fiind sub inspirație divină a spus: , , Căci eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. ” Ieremia (29-11) Minunate cuvinte transmise de profetul lacrimilor după cum a fost numit Ieremia, compatrioților săi într-un context sumbru, pe fundalul unui orizont nuanțat puternic în culorile durerii. Iar acest minunat mesaj ne este adresat și nouă astăzi. Visul meu se bazează pe dorința lui Dumnezeu de a ne mântui, și a ne oferi un viitor măreț în veșnicia Sa. De aceea doresc să împărtășesc minunățiile visului meu la câți mai mulți oameni, pentrucă visul meu se bazează pe gândurile pe care le are Dumnezeu privind viitorul omenirii.

Dincolo de lumea aceasta ostilă și plină de răutate în care trăim, apostolul Ioan ne descrie sau mai bine zis ne zugrăvește în culori frumoase splenditul oraș numit de scriitori Sfintelor Scripturi Noul Ierusalim, locul unde pe baza jertfei lui Iisus Hristos orice om își poate găsi liniștea și vindecarea. Ni se promite o viață frumoasă pe pământul recreat, sub un cer nou. Biblia este o carte ce ne vorbește despre istoria mântuirii, de la Edenul pierdut de Adam, la Edenul regăsit prin Hristos, de oamenii ce vor fi mântuiți din toate timpurile. Ceea ce este minunat este faptul că de pe tronul Său prin puterea Duhul Sfânt, Dumnezeu se apleacă asupra fiecărui om în parte și îi spune povestea iubirii de la Calvar, ca și cum acel om ar fi singurul din univers pentru care a murit Iisus.

În această viață în care suntem loviți de valurile furioase ale vieții, asediați de furia diavolului ce voiește ca toți oamenii să împărtășească soarta lui și anume, moarte veșnică. Într-un anume moment al vieții noastre, providența ne așează în față povestea iubirii, care este ceea mai minunată poveste pe care noi oamenii am auzit-o vreodată. Ni se relatează cum cea de-a doua persoană a Dumnezeirii a devenit Om, începându-și viața pe pământ într-o stare foarte umilă, ca un copil vulnerabil, născut în Betleem într-un grajd pentrucă nu s-a mai găsit alt loc pentru El. Apoi cei patru evangheliști ne zugrăvesc în culori reale și impresionante copilăria și viața Sa.

Iisus din Nazaret este cred ceea mai neînțeleasă personalitate din istoria omenirii. Dealungul secolelor noi am reușit să înțelegem licăriri ale slavei și înțelepciunii sale. Însă persoana, viața, și lucrarea Sa publică, și astăzi ne provoacă la contemplare și meditație. Iisus Hristos s-a întrupat pentru a ne învăța marele adevăr ce revoluționează gândirea umană și anume: , , Dumnezeu este dragoste” Cel care ni l-a transmis prin scris a fost apostolul Ioan care timp de trei ani și jumătate a umblat cu Iisus, l-a admirat, și a căutat să-l înțeleagă, apoi l-a propovăduit cu entuziasm creștin oamenilor. A stat uneori cu capul pe pieptul lui Iisus, cel puțin așa ne este consemnat în rapoartele Evanghelilor în timpul ultimei cine. Dumnezeu ne-a descoperit imensitatea iubirii Sale prin Hristos, punctul culminat al descoperiirii iubirii sale răscumpărătoare pentru om fiind Golgota. Locul unde Iisus fiind răstignit între doi tâlhari rostește acele minunate cuvinte ale iertării ce conferă speranță pentru noi cei înstrăinați de casa Tatălui nostru Ceresc, și anume: , , Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac! ”

Rapoartele Evangheliilor după moartea Sa ne descriu, învierea și înălțarea Sa la ceruri. Apoi prin intermediul apostolilor ni se promite în mod explicit în epistolele ce le găsim în Noul Testament că avem speranța învierii, și că nu totul se termină atunci când omul este așezat în mormânt. Avem la dispoziție posibilitatea învierii în trupuri proslăvite, și înălțarea spre ceruri. De asemenea ni se spune despre o generație care nu va gusta moartea, ci va fi generația ce îl va întâmpina pe Iisus când acesta se va întoarce în glorie pentru a pune capăt suferinței umane, și a termina lucrarea mântuirii începută la calvar în favoarea noastră. Pe acest minunat plan făcut din veșnicii de Dumnezeu pentru salvarea noastră, se bazează tot visul meu. Mă fascinează faptul că într-o zi lumea suferinzilor în care trăim nu va mai exista, va fi înlocuită cu lumea celor mântuiți, ce va fi axată pe iubire și bunătate.

Acest vis mi-a dat putere să continui mereu pe calea vieții înfruntând adversitățile și obstacolele cu care m-am confruntat. Având convingerea deplină că tot ce este rău, este trecător și că dincolo de planeta albastră pe care trăim, se întinde o lume a iubirii și păcii ce se va instaura într-o zi aici. Până în acea zi trăim cei drep doar animați de speranța mântuirii în inimile noastre, și având toată această perspectivă a viitorului pregătit de Dumnezeu tuturor celor ce-L iubesc, care este atât de minunată. Până la realizarea deplină acestui minunat plan al salvării noastre, suntem invitați să primim tot harul pus la dispoziția noastră, pentru a conlucra cu Hristos ca să nu mai înfăptuim răul pe care ne-am obișnuit atât de ușor să-l facem. Să lăsăm gândurile să ne poarte spre mărețul viitor ce ne așteaptă, și atunci vom găsi putere să înfruntăm viața cu toate obstacolele ce ni le așează în față, animați fiind de gândul că într-o zi vom trăi în minunata lume a celor mântuiți.

, , Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Dumnezeu, în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuit prin El. ” (Evanghelia după Ioan 3: 16-17)