Cum să ascunzi un diamant

Cum să ascunzi un diamant

Cum să ascunzi un diamant și totuși să fie la vedere. Îl vezi și dacă l-ai dori nu știi că-i acolo. Se poate ascunde producând câteva mii de pietre false pe care le pui pe masă și printre ele plasezi și diamantul veritabil. Pentru un necunoscător este o aventură să știe care e diamantul iar pentru un hoț e un risc pe care cu greu și-l poate asuma.

Ideea se regăsește și într-un film american în care este înscenat un jaf la o bancă cu scopul real de a sustrage documente compromițătoare pentru unul din acționarii băncii. Atentatorii scapă din banca înconjurată de poliție după ce îi îmbracă pe toți clienții băncii în uniforme în care ei înșiși sunt îmbrăcați, cu mască identică pe fața fiecăruia. La ieșirea din sediul băncii, printre cele câteva zeci de persoane panicate și greu de coordonat se strecoară și atentatorii care scapă în acest mod de încercuirea de care au parte.

Tehnica este folosită și de cel rău, diavolul sau satan, în a ascunde Adevărul și Persoana prin care S-a întrupat Adevărul. Ne întâlnim cu filosofii, Mesia-Salvatori de tot felul, religii venite din toate părțile, politici de încurajare a acceptării pe masa de lucru a tuturor pietrelor strălucitoare din lume, promisiuni spre un mai bine care seamănă cu bucata de carne din fața câinilor ce trag sania pe zăpadă, științe care descoperă luna de pe cer în zilele când depresia clinică va fi problema numărul unu din țările prospere și exemplele pot continua.

În tot acest timp Adevărul descoperit prin Iisus Hristos Cel Înviat din morți stă lângă noi și ne șoptește că e acolo, să-L luăm în mâini și inimi și să-L descoperim. Ne șoptește prin bătaia clopotului din dimineața duminicii, prin data de pe calendar, prin sfiala pe care instinctiv unii din noi o simțim când trecem pe lângă gardul bisericii, prin slujba cununiei prietenilor la care tocmai am fost, prin mărturia martirilor din început sau din neamul nostru, prin cugetul inimii care strigă spre noi să ne oprim. Și ne uităm spre miile de diamante și mai alegem un fals, ni-l punem în piept la reverul hainei și primim bucuroși complimentele celor din jur.

Iar Hristos întinde mâna spre noi, varsă lacrimi și ne cheamă să ne întoarcem la El.

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. (Apocalipsa 3:20)