Multumirea

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, cuvantul multumire reprezinta o “exprimare a recunostintei, a satisfactiei”. Prin urmare, pentru a-ti exprima recunoastinta trebuie sa existe o alta persoana/grup pentru a-ti putea demosntra un astfel de sentiment/comportament. Asadar, multumirea implica in prima faza, desfasura unei activitati din partea unei persoane, fata de alta persoana, care permite, la incheierea respectivei activitati, exprimarea, in orice mod, a multumirii. Pe de alta parte, tot Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, defineste multumirea ca fiind o ”stare de satisfactie.” Daca in primul caz, multumirea era realizata de catre persoana care beneficia de un anumit serviciu din partea altcuiva, in acest ultim caz, satifactia este simtita de catre persoana care realizeaza o activitate in beneficiul altei persoane.
Putem observa ca, adesea, exprimarea recunostintei se realizeaza in felurite moduri, cat mai difers posibil. Se poate, ca majoritatea, sa intelegem, in prima faza, multumirea ca pe o rasplata materiala, care sa fie pe masura sau chiar mai mare decat beneficiul pe care l-am primit, insa in profunzime, multumirea nu se limiteaza doar la atat, doar la raasplata de ordin financiar. Exista cineva care merita sa-I multumim intr-un mod diferit iar numele lui este Dumnezeu. In relatie cu El, tindem sa ne limitam in ceea ce priveste multumirea, doar atunci cand ne scapa dintr-o primejdie sau dintr-un necaz, care ne-ar fi putut afecta viata in mod radical. Acum se ridica o intrebare, “Oare Dumnezeu merita ca noi sa-L recunoastem doar in ziua necazului si sa ii recunoastem puterea doar cand ne trage din ghiarele mortii sau doar cand ne este bine?” Raspunsul este NU. Multumirea fata de Dumnezeul Creatorul tuturor lucrurilor de pe pamant, (Geneza 1:1) Dumnezeul Preainalt – El Elyon (Geneza 14:18, Psalmul 57:3, Psalmul 78:35, Psalmul 91:1, Daniel 4:34-35), Dumnezeul Adonai-Domnul si Stapanul (Geneza 15:8, Iosua 3:11, Mica 4:14), Dumnezeul El-Roi – Cel care vede (Geneza 16:13, Psalmul 32:8), Dumnezeu El Shaddai – Cel Atotputernic (Geneza 17:1,28:3,35:11; Exod 6:3, Isaia 13:6, Ezechiel 1:24), Dumnezeul Etern – El Olam (Geneza 21:33, Isaia 40:28), Dumnezeul care va purta de grija – Yahweh Iireh (Geneza 22:14) trebuie sa fie pentru toate lucrurile, si trebuie adresata ori de cate ori ai ocazia.
Chiar si cand ne aflam in necaz, noi ca fii si fiice ale Lui, trebuie sa ii multumim pentru tot. Poate ca te intrebi de ce sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru necaz. Uneori necazul poate fi ingaduit pentru ca omul sa se apropie mai mult de Dumnezeu, sa-L recunoasca pe Dumnezeu in toate caile lui, sa-l creasca in credinta. Atunci cand incercarea, suferinta apare, Dumnezeu este acela care a gasit o cale de scapare. Prin astfel de episoade, putem avea mai multa comuniune cu El prin rugaciune si nu trebuie sa ne indoim ca nu ne asculta, In Psalmi 142:2, Sfanta Scriptura ne spune “Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui”. Acest verset este unul profund, iar daca cercetam mai in de aproape ne putem da seama ca psalmistul foloseste doi termini cheie, si anume “imi vars” si “imi povestesc”, ceea ce ne da de inteles ca relatia lui cu Dumnezeu este una apropiata, la fel ca intre prieteni, de la care te astepti sa te si ajute cu un sfat, o rezolvare. Nu iti poti povesti amarul/necazul unui necunoscut nu-i asa? Acest lucru este valabil si astazi. Dumnezeu ne cheama sa avem o relatie personala cu El si toate cererile sa I le adresam chiar personal prin rugaciune.
Domnul merita sa-I aducem multumirile noastre pentru ca se ingrijeste de tot ceea ce avem nevoie, atat sufleteste, cat si trupeste In Evanghelia dupa Matei, suntem indemnati sa nu ne ingrijoram de ziua de maine (Matei 6:34), ceea ce inseamna ca Dumnezeu este acela care in fiecare moment se ingrijeste de noi, ca un tata plin de dragoste si care nu isi doreste ca proprii copii sa duca lipsa de ceva. Tot in Evanghelia dupa Matei remarcam versete specifice despre lucrul acesta “De aceea, vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră, gândindu vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici pentru trupul vostru, gândindu vă cu ce vă veți îmbrăca! Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu adună în hambare. Și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai prețioși decât ele? Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându se, poate să adauge măcar un cot la lungimea vieții lui? ! Și de ce vă îngrijorați cu privire la îmbrăcăminte? Uitați vă bine cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu se ostenesc, nici nu torc. Și totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s a îmbrăcat ca unul dintre ei! Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor! ? Așadar, să nu vă îngrijorați, zicând: «Ce vom mânca? » sau «Ce vom bea? » sau «Cu ce ne vom îmbrăca? », fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Căci Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și vi se vor da și toate acestea.” Matei 6:25-33 NTR In alta parte a Bibliei, Cuvantul lui Dumnezeu spune “Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău” (Deuteronomul 8:10)
Dumnezeu Tatal este de partea celor credinciosi Lui. In Evrei 13:5 se afirma “Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?”. Dumnezeu este acela care pentru un singur suflet sincer si credincios da popoare. Nu este un lucru minunat acesta? Nu este minunat sa stii ca ai de partea ta pe cineva care este langa tine si la greu, nu numai la bine, in mod neconditionat? Nu este minunat sa ai siguranta ca Dumnezeu nu se schimba si-l vei avea aproape chiar si atunci cand speranta, parca numai exista? Prin Domnul Isus, noi avem biruinta in toate luptele noastre, din toate punctele de vedere, chiar Biblia afirma acest fapt, in 1 Corintwni 15:57 “Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Cristos!”
Multumirea noastra inaintea lui Dumnezeu trebuie sa fie pentru familiile in care ne-a asezat, pentru cunoscutii nostri dar si pentru vrajmasii nostri. Noi ca si cresini avem datoria sa ne rugam pentru cei din jurul nostru indiferent daca ne sunt prieteni sau vrajmasi si sa-I iubim, asta pentru ca asa ne spune cuvantul lui Dumnezeu in Matei 5:44-45 VDC Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc și rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri;
O atitudine multumitoare trebuie sa fie demonstrata de catre credinciosi, in fecare zi, iar motivele sunt nenumarate: pentru ca El isi reinoieste in fiecare dimineata promisiunile fata de noi, ca putem vedea lumina zilei, ca inca traim vremuri de har, iar usa harului inca nu s-a inchis. Cat timp mai putem spune astazi, mai avem timp sa ne pocaim de pacatele noastre. Dar cum ar trebui sa fie aceasta atitudine? In Luca capitolul 17 v 11-19 observam o ilustrare din care avem multe de invatat, observam 10 leprosi, care l-au intampinat pe Isus, in drumul Sau spre Ierusalim, care au dorit sa fie vindecati de catre Isus, recunoscuandu-I astfel puterea. Credeti ca Isus a facut partinire intre cei 10? Era prea mult pentru El? Desigur ca nu. Isus i-a vindecat pe toti, insa cati dintre ei i-au multumit? Din 10 leprosi vindecati doar 1 a ales sa-I multumeasca. In acelasi pasaj observam si atitudinea pe care leprosul a adoptat-o. El a slavit pe Dumnezeu cu glas tare, s-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus si i-a multumit. Asadar multumirea nu se limiteaza prin a intoarce un beneficiu, ci prin predarea totala a vietii noastre in mainile lui Dumnezeu si a-L recunoaste in toate caile noastre.
Zic dar sa ne cercetam si Dumnezeu sa ne ajute ca niciodata sa nu uitam sa- multumim pentru orice lucru, pentru daca El nu ar fi, nimic nu ar fi. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile.
Cu drag,
Alina