Învăţând să IERTĂM...

Iertarea cere credinţă în Dumnezeu! (1)
Procesul iertării, al eliberării, este influenţat de modul în care ne raportăm la cel ce ne-a afectat. Atât timp cât atenţia noastră este concentrată asupra celui ce ne-a produs rana, asupra suferinţei produse, asupra modului în care a fost afectată viaţa noastră, ne va fi greu sa iertăm. Ştim că trebuie să iertăm! Vrem să iertăm! Dar gândul nostru este îndreptat numai spre ceea ce s-a întâmplat, şi ne este imposibil să iertăm. Pentru moment, credem că am iertat, credem că totul e rezolvat, dar după câteva minute ne gândim din nou la ceea ce s-a întâmplat. În mintea noastră 'stăm de vorbă' cu cel ce ne-a greşit, îi spunem ceea ce avem de spus, ne certăm cu el şi... învingem.
Pentru a ierta cu adevărat, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre Dumnezeu nu spre cel ce ne-a nedreptăţit. Trebuie să arătăm cu viaţa noastră că într-adevăr credem că Dumnezeu este Dumnezeu. Trebuie să arătăm că noi credem cu adevărat ceea ce ne învaţă Biblia. El este Dumnezeu. El este Judecătorul Suprem. El poartă de grijă celor ce se încred în El. Desi Dumnezeu nu doreşte răul în lume, El îl permite. Totuşi cei răi nu pot împiedica lucrarea Lui în viaţa celor ce se încred în El.
Punându-ţi încrederea în Dumnezeu, nu se schimbă ceea ce s-a întâmplat deja, se schimbă doar perspectiva pe care o ai cu privire la aceasta. În loc să te superi că s-a întâmplat ceva, poţi avea pace ştiind că nimic nu se întâmplă fără cunoştinţa lui Dumnezeu. În loc să ai resentimente faţă de cei ce te-au rănit, eşti mulţumitor lui Dumnezeu care îţi vindecă rana. El poate folosi pe cei ce ne fac răul pentru a aduce ceva bun în viaţa noastră. În loc să ne gândim tot timpul la pedeapsa pe care o va primi cel ce te-a nedreptăţit, e mai bine să te gândeşti la binecuvântările pe care ni le va da Dumnezeu prin această încercare. E mai bine să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să-L lăudăm pentru ceea ce ne va da prin încercarea care se abate asupra noastră.