Drumul spre a cunoaste

Traim intr-o lume in continua schimbare, in care suntem cuprinsi ca intr-un vartej involburat. Nebunia vitezei, agitatia activitatilor de tot felul, necontenita miscare au dat nastere la atata confuzie si haos. Nu ne mai gasim timp pentru a ne gandi la sensul existentei noastre, iar totul pare absurd si relativ. Desi in multe privinte ducem o viata mai usoara decat cei dinaintea noastra, suntem totusi mult mai framantati sufleteste decat au fost ei. Suntem extenuati si ingrijorati, tanjind mereu dupa siguranta si incredere. Un lucru a ramas acelas si va ramane cat timp va exista un cer si-un soare deasupra noastra. O realitate tulburatoare si un raspuns la toate intrebarile: Dumnezeu care ne-a creat, care ne iubeste si care n-a vrut sa ramana ascuns fapturii mainilor Sale. Un Dumnezeu cu inima de tata care, din dragoste pentru copii rataciti, a trimis in lume pe unicul Sau Fiu, dand totul ca sa-i castige pe toti pentru eternitate. Fiecare floare, fiecare dimineata si fiecare rasarit de soare indica spre un Creator desavarsit, cu o intelepciune nemarginita, care a pus legi in universul material, astfel incat omul sa-l poata cunoaste. Fiecare cruce trimite spre jertfa desavarsita pe care Mantuitorul a adus-o pentru noi, in asa fel incat cu totii sa putem avea un viitor si o nadejde. niciun eveniment istoric n-a fost vreodata mai bine documentat, niciunul n-a avut mai multi martori. Cu toate astea multimi nenumarate aleg deliberat sa ramana nepasatori fata de o mantuire asa de mare. De doua mii de ani o veste buna s-a raspandit cuprinzand intreaga omenire. Ea rasuna peste veacuri spunand tuturor ca exista un loc in care nu va mai fi nici plans, nici tipat, nici durere. Evanghelia afirma ca Hristos a biruit moartea prin moartea sa si ca intr-o zi randuita mai dinainte va ridica pe cei morti din nou la viata, pentru rasplata sau pedeapsa. Imensa rabdare a lui Dumnezeu a facut ca ziua judecatii sa para a intarzia, insa ar trebui sa stim vom sta odata in fata scaunului de domnie a Lui Hristos, pentru ca fiecare sa dea socoteala de binele sau raul pe care l-a infaptuit. intreaga viata ne va fi dezvaluita in fata miilor de martori si niciunul nu va putea pleda nevinovat. In ziua acea nu va mai conta nici saracia, nici bogatia, nici religia si nici statutul social pe care l-am avut. singura speranta va fi ca atunci, Avocatul care na pierdut niciun caz - Hristos insusi - sa pledeze pentru noi, iar El o va face pentru toti cei ce L-au urmat ca ucenicii in viata de pe pamant. Dumnezeu ne iubeste, dovada Sa de dragoste a fost facuta atunci cand L-a dat pe Fiul Sau la moarte pentru noi, dar El se asteapta sa luam atitudine in fata acestui sacrificiu. Nu ne roaga, nici nu ne indeamna - cum eronat afirma altii - ci porunceste tuturor oamenilor sa se pocaiasca pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea prin Cel pe care L-a randuit pentru aceasta! Mai devreme sau mai tarziu, ziua acea cu siguranta va sosi... CE VOM FACE ATUNCI? Sa cunoastem, sa cautam pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul