Psalmul 20 – Psalmul binecuvântărilor - Comentariu biblic

Categoria: Comentarii biblice

1. „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
2. să-ți trimită ajutor din locașul Său cel sfânt și să te sprijine din Sion!
3. Să-Și aducă aminte de toate darurile tale de mâncare și să primească arderile tale de tot! ( Oprire )
4. Să-ți dea ce-ți dorește inima și să-ți împlinească toate planurile tale!
5. Atunci noi ne vom bucura de biruința ta și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!
6. Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său și-i va răspunde din ceruri, din locașul Lui cel sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7. Unii se bizuie pe carele lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.
8. Ei se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.
9. Scapă, Doamne, pe împăratul și ascultă-ne când Te chemăm!”

Cum să rămâi în picioare când alții cad

De ce sunt psalmii atât de atrăgători și atât de apropiați de sufletul nostru? Răspunsul este simplu: Pentru că ne regăsim în ei, împreună cu așteptările noastre, cu dorințele noastre, cu luptele și suferințele noastre.

Deși au fost scriși cu circa trei milenii în urmă, într-o altă cultură și într-o altă zonă geografică, ei ne demonstrează că ființa umană nu s-a schimbat de-a lungul vremii. Necazurile, bucuriile, ispitele, așteptările, dorințele și aspirațiile omului au rămas în esență aceleași, indiferent de veacul în care a trăit și indiferent de meridianul pe care și-a dus existența.

De aceea, când vedem lacrimile psalmistului, le simțim pe ale noastre; când luăm parte la bucuriile sau frământările lui, de fapt le trăim pe ale noastre, iar când facem cunoștință cu năzuințele lui, parcă ne-am privi în oglindă. De câte ori, citind psalmii, nu am avut senzația că ei dau la o parte o cortină nevăzută, lăsând să se vadă culisele propriului nostru univers interior, cu trăirile lui de fiecare zi!

Iată de ce avem nevoie de psalmi, chiar dacă omenirea a intrat în epoca post-modernă și în era tehnologiilor moderne. Noi am rămas aceleași ființe fragile, însă cu un univers interior atât de complex.

Din această perspectivă, Psalmul 20 este unul dintre cei mai apropiați de sufletul uman. Atribuit lui David, acest psalm este o benedicție multiplă, alcătuit din șapte rostiri de bine adresate atât omului ca individ, cât și unei colectivități, poate chiar propriului său popor.

În esență, Psalmul 20 răspunde la o întrebare importantă legată de viața noastră: Care sunt secretele reușitei în viață și cele ale biruinței asupra răului? În timp ce unii „se îndoaie și cad”, ce ne ajuta ca noi să „ne ridicăm și să rămânem în picioare” (vers.8)?

Secretele succesului

Rostind binecuvântarea, psalmistul enumeră șapte lucruri pe care le întâlnim în viață și pe care nu le putem evita: necazurile (vers.1pp.), împotrivirea din partea vrăjmașilor (vers.1up.), lipsurile (vers.2pp.), neajutorarea în fața unor împrejurări ostile (vers.2up.), sacrificiile pe care trebuie să le facem (vers.3), dorințele noastre neîmplinite (vers.4 pp.) și planurile noastre de viitor (vers.4 up.).

Toate acestea sunt provocări inerente ale vieții și tot atâtea motive de descurajare. Câți dintre noi nu ne descurajăm când trecem prin necazuri de un fel sau altul, când trebuie să facem față împotrivirii dușmanilor noștri, când ne lipsesc lucruri esențiale vieții, când suntem neajutorați în fața împrejurărilor vieții, când trebuie să sacrificăm dorințele noastre sau nu mai întrezărim nicio șansă ca planurile noastre de viitor să devină realitate?

Tocmai în fața unor astfel de provocări, Psalmul 20 vine cu încurajări pe măsură: „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ți trimită ajutor din locașul Său cel sfânt și să te sprijinească din Sion! Să-Și aducă aminte de toate darurile Tale de mâncare și să primească toate arderile tale de tot! Să-ți dea ce-ți dorește inima și să-ți împlinească toate planurile tale.” (vers.1‑4)

De fapt, care este secretul de a rămâne în picioare când alții se prăbușesc și cad în mijlocul furtunilor vieții? Răspunsul este concentrat în versetele 7 și 8: „Unii se bizuiesc pe carele lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad, dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.”

Istoria universală, dar și propria noastră experiență de viață ne arată că ajutorul omenesc este, de cele mai multe ori, asemenea unei trestii care se frânge tocmai atunci când vrem să ne sprijinim pe ea. Mai mult decât atât, după ce s-a rupt, ea străpunge mâna celui care a căutat sprijinul ei (vezi Isaia 36,6).

De aceea, asupra acelora care caută sprijin la oameni, înainte de a-l căuta la Dumnezeu, este rostit un „vai” valabil pentru toate timpurile și toate generațiile de oameni: „Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai și se încred în mulțimea carelor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu caută pe Domnul!”  (Isaia 31,1)

Oamenii fără Dumnezeu, oricât ar fi de puternici și bogați, în cele din urmă „se îndoaie și cad”, fără ca cineva să-i ridice din groapa pieirii. Însă cei care caută sprijin la Dumnezeu rămân în picioare în cele mai mari furtuni ale vieții. Căci cine Îl are pe Dumnezeu de partea lui, are de partea lui majoritatea.

„Să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov”

Ce înseamnă a-L căuta pe Domnul și a găsi sprijin și ocrotire în Numele Său? Cele câteva litere pe care noi le asociem diferitelor Nume sub care se descoperă Dumnezeu pe paginile Scripturii pot oare să ne ocrotească în mijlocul necazurilor?

Atunci când Scriptura vorbește despre „Numele Domnului”, înțelesul expresiei depășește sensul obișnuit pe care îl dăm cuvântului „nume”. „Numele Domnului” nu înseamnă doar Adonai, El-Shaddai, El-Roi, Iahweh sau Elohim, ci mult mai mult: el înseamnă caracterul lui Dumnezeu.

Când Moise I-a cerut lui Dumnezeu: „Arată-mi slava Ta”, Domnul i-a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta…” (Exodul 33,18.19)

Apoi, „Domnul S-a pogorât într-un nor, a stătut acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care-Și tine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.” (Exodul 34,5‑7). Acesta este Numele Domnului!

În caracterul sfânt, desăvârșit și plin de dragoste al lui Dumnezeu se află sprijinul nostru. Nu în „trestiile” omenești care se frâng și ne străpung mâna atunci când avem cea mai mare nevoie de ele.

În cele șapte binecuvântări rostite de psalmist se face apel la șapte trăsături ale perfecțiunii caracterului lui Dumnezeu: 1) Domnul aude (vers.1pp.); 2) Domnul apără (vers.1up.); 3) Domnul ajută (vers.2pp.); 4) Domnul sprijină (vers.2up.); 5) Domnul păstrează aducerea aminte (vers.3); 6) Domnul împlinește dorințele (vers.4 pp.) și 7) Domnul împlinește planurile omului.. (vers.4 up.)

Acesta este Dumnezeul nostru: un Dumnezeu care este „adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea, nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții.” (Psalmul 46,1‑3)

Nu merită să ne închinăm unui astfel de Dumnezeu cu întreaga noastră ființă? De ce să alergăm la brațul neputincios al omului, când El ne întinde brațul Său atotputernic, gata să se lupte pentru noi cu vrăjmașii noștri și gata să ne împlinească nu doar nevoile noastre, ci chiar și dorințele noastre cele mai ascunse și planurile noastre cele mai nobile?

Privire în oglindă

În Psalmul 20, ne regăsim cei mai mulți dintre noi. Este oglindirea vieții noastre personale, a luptelor, frământărilor, aspirațiilor și dorințelor noastre. Dar și soluțiile pe care ni le propune David în acest psalm pot fi ale noastre, dacă dorim lucrul acesta.

Necazurile vin fără să le căutăm: crize familiale, probleme de sănătate, ruperea unor relații, lipsuri materiale, aspirații neîmplinite, planuri fără speranță că se vor împlini vreodată. Ceea ce vrea să ne transmită acest psalm poate fi parafrazat în câteva cuvinte:

„Când vin necazuri și te lovești de tot felul de probleme la care nu găsești rezolvare, nu te mai sprijini pe tine însuți sau pe cei din jur. Nu căuta sprijin în genealogia ta, în școlile pe care le-ai urmat sau în puterea și promisiunile altora. Toate sunt doar niște cârje slabe care se vor rupe când vei avea cel mai mult nevoie de sprijin.

Încrede-te în Domnul, în Numele Lui, în caracterul Său. Fii sigur că El iți aude suspinele și rugăciunile nerostite, pentru că ești copilul Lui. Fii încredințat că El te va apăra împotriva vrăjmașilor tăi și nu te considera niciodată abandonat de El. Ai încredere că îți va trimite ajutorul potrivit la timpul potrivit, știind că ești slab și ai nevoie de sprijinul Lui.

El nu uită niciun sacrificiu pe care l-ai făcut pentru El sau pentru semenii tăi și-ți va răsplăti chiar și paharul de apă rece pe care l-ai oferit celui însetat. El iți va împlini toate nevoile și dorințele tale: fizice, materiale, spirituale, intelectuale și relaționale. Știi de ce? Pentru că Dumnezeu nu este sărac, iar la Cuvântul Său, toate vin la existență, căpătând formă și culoare.

Și încă ceva: Dacă-ți vei pune încrederea în El, iți va aduce plinătate în toate domeniile vieții. El nu umblă niciodată cu jumătăți de măsură, ci, dacă vrea să ofere ceva copiilor Săi, atunci le oferă totul deplin: dragoste desăvârșită, viață din belșug, bucurie deplină și mântuire veșnică. Căci este scris: „Voi aveți totul deplin în El.” (vezi Coloseni 2,10)

sursa: https://www.loribalogh.ro/