Când vezi ades că-mi obosește pasul

1. Când vezi ades că-mi oboseşte pasul
Şi istovite pleopele-mi se-nchid
Isuse chipul Tău atunci mi-l lasă
Cu farmecul întreg cu-al lui senin.

R1: /: Că aşa porni-voi iarăşi înainte
Privindu-te puteri umplea-mă-vor
Prin grele neguri drumu-mi vei deschide
De aceea te urmez cu-atâta dor: /

2. Nu vreau să fug o, nu din greul luptei
E-aşa frumos pe-învolburate mări
Eu ştiu că mâna Ta-i atunci cu mine
Iar drumul urcă mai presus de zări.

R2: /: Adesea mă-înpresoară greu pustia
Şi nu văd ajutor de nicăieri
Isuse atunci când nu mai am pe nimeni
Atunci e locul Tău să Te cobori: /

3: Te-aştept să vii, viaţa-mi te doreşte
Treci peste munţii care ne despart
Că tot adâncul inimi-mi tînjeşte
Şi-n dorul ei privirile îmi ard.

R3: /: Nimic nu va ţinea o veşnicie
Nici desmierdări, nici lacrimi, nici fiori
Doar arşiţa iubirilor de Tine
Îmi umple viaţa-ntreagă de comori: /