Ale florilor strune

1. Ale florilor strune, e o minune...
Ce cântă într-una, în zori de zi,
Şi fără cuvinte şi totuşi se simte,
Ale lor parfumuri, parfumuri de nard.

R: O harfă de aur în sunete sfinte
Din strunele ei cădeau stropii de har
Iubirea ale ei dulci cuvinte ce parcă în suflet mă ard.
Ea cântă în inima mea, ea cântă şi-n inima ta,
Pe undele Duhului Sfânt, pătrunde în sufet şi-n gând...
Pe strunele ei de argint, un murmur se tot legăna,
Un cântec atâta de sfânt, natura întreagă-i cânta.

2. Şi soare, şi lună, şi nori, şi furtună,
Şi tunet, şi trăsnet, şi ploaie, şi vânt,
În sunet gigantic cântă o natură,
E harfa ce cântă măririle Lui.

3. Şi peşti, şi balauri, şi fiarele toate,
Şi mari dobitoace, şi păsări în zbor,
Şi inimile noastre,
şi-ale vântului șoapte,
Îl laudă-ntr-una pe-al nost’ Ziditor.

4. E Harfa de Aur, măreaţă zidire,
Ce cântă într-una fără de sfârşit
Al cărei răsunet, străbate în fire,
Iubirea cerească a Domnului meu.