Pe crucea din dealul iubirii

1. Pe Crucea din Dealul Iubirii,
Pe culmea lipsită de flori,
Se stinge Făclia Jertfirii
Privind spre albastrele zori.
/: Îl plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Şi stelele-n nori se ascund. : /

2. Ce mulţi au aflat în iubirea-I
Izvorul de dulci mângâieri
Iar astăzi pe culme, privirea-I
Îi caută şi nu-s nicăieri,
/: Cu mâini de piroane străpunse
Şi fruntea rănită de spini,
Cu şoapte în glas tot mai stinse,
Priveşte cu milă, iertând. : /

3. Pe-altarul aprins în Grădină,
Nestins, înălţat peste nor,
Îşi pleacă fiinţa divină,
În rugă, al meu Salvator:
/: „Părinte-al iubirii sublime,
O, iartă cumplitul păcat,
Al Meu Duh se-nalţă la Tine,
O, iartă-i, ei nu ştiu ce fac!”: /

I: Deva 21 martie 1963