A înviat!

1. Privea-ngrozit cum iadu-întreg
În jurul Tău se adunase,
Iar diavolul ostaşi punea
Să bată tare, tot mai tare.
Chiar dacă cuiul nemilos intra
În sfintele-Ţi mâini şi picioare,
Cu dragoste atuncea îi priveai
Şi Tatălui din cer Tu Te rugai:

R1: O, Tată, iartă-i, Tată, iartă-i!
Nu lua, Te rog, în seamă al lor păcat!
O, Tată, iartă-i, Tată, iartă-i,
Căci îi iubesc cu-adevărat.

2. Nici îngerii nu au putut
Privi la-ngrozitoarea scenă,
Când El, Isus, al nostru Domn,
Pe-o cruce al Său Duh Şi-a dat.
Apoi într-un mormânt L-au aşezat,
Ca pentru veci L-au îngropat.
Credeau că iadul L-a luat,
Dar mult nu s-au mai bucurat.

R2: Căci a înviat, a înviat,
Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat.
Tot iadu-atunci s-a zguduit,
Când moartea, Doamne, ai biruit.

3. Iar când femeile-au venit
Să-L caute la mormânt pe Isus,
Doi heruvimi s-au arătat.
Privindu-le atunci le-au zis:

R3: A înviat, a înviat,
Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat.
Tot iadu-atunci s-a zguduit,
Când moartea, Doamne, ai biruit.

4. Au alergat la ucenici
Spunându-le măreaţa veste
Ce au aflat-o la mormânt,
O minunată veste:

R4: /: A înviat, a înviat
Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat.
Tot iadu-atunci s-a zguduit,
/: Când moartea, Doamne, ai biruit. :/