Calea pocăinței

1. Calea pocăinţei, nu o poţi schimba,
Orice titluri mari ai dobândi,
La Cuvântul Sfânt al vieţii nu poţi adăuga,
Nici o iotă, orişicine-ai fi.
Nu poţi ţine-n taină, nici un mic păcat,
Căci la doi stăpâni nu poţi sluji,
/:Doar prin pocăinţă cu adevărat,
Mântuirea o vei dobândi:/

2. Vorbe spuse-n pripă, ce adânc rănesc,
Nu ţie-ngăduit să le rosteşti,
Nu poţi niciodată după placul tău firesc,
Calea pocăinţei s-o lărgeşti.
N-asculta ce spune al răutăţii glas,
Că ţi-aduce-n suflet doar venin,
/:Vorbele rostite-n al mâniei ceas,
Nu se potrivesc unui creştin:/

3. Să veghezi cu teamă, în gândirea ta,
Căci un gând venit de la cel rău,
De la Calea pocăinţei te va-îndepărta,
Şi va pângări sufletul tău.
Să ai totdeauna cugetul curat,
Şi-n credinţă neclintit să fi,
/:Căci doar prin credinţă cu adevărat,
Cel neprihănit va birui:/

4. Calea pocăinţei o poţi arăta,
Semenilor tăi trăind frumos,
Când privind la bucuria şi la pacea ta,
Vor vedea în tine pe Hristos.
/:Veşnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt,
Adevăr curat şi neştirbit,
Calea păcăinţei, fi-va Pământ,
Neschimbată până la sfârşit:/