Precum cocorii-n zbor spre zări albastre

1. Precum cocorii-n zbor spre zări albastre
Se nalța dorul meu spre Tin’ Isus,
Mă dezlipesc încetul cu încetul
De tot ce-am fost robit și-adânc străpuns,
Cu lacrimi de căință-mi cer iertare
De tot păcatul care m-a robit
Te-am întristat iubit Părinte
Dar Tu Te-ai îndurat și m-ai iubit

R. Unde oare-aș mai afla, o iubire ca a Ta
Nu merit să mă iubești, dar Tu viața-mi dăruiești,
Vin la Tine Domnul meu, mă smeresc și-mi pare rău,
Iartă-mă, primește-mă, de păcate spală-mă.

2. Nu am adunat în suflet multe visuri
Crezând c-am să ajung pe înălțimi,
Dar toate au pierit văzând cu ochii
Iar Tu-ai rămas dea pururi neclintit,
În tot ce faci e numai armonie,
E un mister atât de neînțeles
Și-atunci când pribegeam prin întuneric
Cu brațul Tău m-ai scos și m-ai ales.

3. Mi-Ai pus picioarele pe-o stanca tare,
Si stanca aceasta e in mana Ta
Mi-Ai dat sa beau din apele curate
Si sa iubesc mai mult cararea Ta
Carare care duce-n Vesnicie
Spre Patria ce nu are sfarsit
Ierusalimul nou Cetate Sfanta
Spre Tine ma indrept Isus iubit.