Isuse, când Tu ai murit, pe cruce-n chinuri grele

1. Isuse, când Tu ai murit, pe cruce-n chinuri grele,
păcatul meu Te-a răstignit, în clipele acele!

2. Când Te scuipa şi Te lovea, cu ură, neagra gloată,
în ura ei era şi-a mea, Tu o simţeai pe toată!

3. Cu fiere când Te-au adăpat, în setea-Ţi arzătoare,
păcatul meu Tu l-ai gustat, amar, adânc şi mare!

4. Iubind, Tu mi-ai purtat, Isus, întreaga mea povară,
prin suferinţă mi-ai adus, a Cerului comoară!

5. Căci moartea Ta mi-a dăruit deplină mântuire,
prin ea la Tatăl am găsit, o veşnică primire!

6. De-aceea astăzi mă închin, cu-adâncă umilinţă,
şi Ţie îţi predau deplin, întreaga mea fiinţă.

7. S-o curăţeşti şi s-o sfinţeşti, să-Ţi pot urma doar Ţie,
ca-n cerul Tău să mă primeşti, pe-ntreaga veşnicie! ... .

I: Cântările Harului - Caietul 1 - Numărul 91
"... El era străpuns pentru păcatele noastre... Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El... " (Isaia 53,5).