Atunci când obosim pe cale

1. Atunci când obosesc pe cale
Și crucea-mi pare greu de dus,
Privesc la întunecata vale
De unde-am fost la viață adus
Și înalț din suflet osanale
Slăvind pe Domnul meu Isus.

R2: O, ni se pare greu sub cruce
Că aici a firii pofte pier...
Însă vedem că ea ne duce
Mereu, mereu, mai sus spre cer.
Și-atunci, o bucurie dulce
Inundă-al inimii ungher.

2. Când crucea mi se pare grea
Și obosit mă simt pe cale,
M-aplec și-ngenunchez sub ea
Cu mulțumiri, că dintr-a morții vale
M-a scos Hristos prin crucea Sa,
M-a izbăvit prin patimile Sale!

R2: Când mi se pare greu pe cale
Și crucea greu de suferit,
Privesc la chinurile Sale
Și văd cum Domnul S-a jertfit
Purtând a lumii fapte rele
În trupul Său neprihănit...

3. Mă-nchin slăvind a Ta dreptate
Și crucea ce mi-ai hărăzit,
Prin ea calc zilnic peste moarte
Și-n urma Ta, Isus, necontenit.
Mă-ndrept spre slăvile înalte
Ce Tu în cer mi-ai pregătit!

I: Zaragoza 25/08/2012, de Ioan Hapca (Ionică)