Sǎ ne grǎbim prieteni

1. Sǎ ne grǎbim prieteni, e vremea-nspre apus,
Cu candelele-aprinse, fecioarele s-au dus.
Îşi pregǎtesc talanţii cei care-au ostenit
Spre clipa socotirii Stǎpânului sosit.

2. Încinşi stau gata robii, aşteaptǎ doar un semn
Sǎ iasǎ, sǎ-I deschidǎ la cel dintâi îndemn.
Grǎbesc vierii lucrul culesului rǎmas,
Afarǎ robii taie viţelul cel mai gras.

3. Şi-ascut secerǎtorii uneltele de zor,
Ispravnicii cei harnici şi-ncheie munca lor,
Stau mesele-ncǎrcate, trimişii sunt plecaţi,
Grǎbiţi sǎ strâng-acasǎ pe ultimii chemaţi.

4. Cununi strǎlucitoare, veştmintele dein
Şi scaune-albe aşteaptǎ pe cei ce vin şi vin.
Strǎjerii toţi stau gata, cu trâmbiţele sus,
Sǎ ne grǎbim prieteni, fecioarele s-au dus.