Jim Elliot ( 8 octombrie 1927 - 8 ianuarie 1956)
►Philip James ( ''Jim'') Elliot a fost un misionar-martir al zilelor noastre, a carui moarte in 1956,impreuna cu alti patru tineri, a zguduit lumea crestina. Plecasera in Ecuador, la un trib de oameni cruzi, ce traiau inca in epoca de piatra, dar care aveau nevoie de Evanghelia lui Hristos.
J.Elliot s-a nascut in Portland,regiunea orasului Ontario, fiind fiul lui Fred si Clara Elliot. Fred a fost patrimoniul scotian, iar parintii lui au fost primii care au gasit solutia sa se mute in America de Nord. Parintii Clarei s-au mutat la randul lor din Elvetia la est de Washington,unde s-au ocupat de administrarea unei ferme mari. S-au intalnit la Portland, unde Clara a studiat medicina - sectia ''chiropractica'' (stiinta si arta restaurarii si mentinerii sanatatii bazata pe teoria ca boala este produsa de interferenta cu functiilor nervilor), iar Fred se dedica slujirii crestine,era predicator la o biserica baptista. Biserica a fost locul predestinat intalnirii lor. Dupa doi ani de corespondenta ei s-au casatori in 1918. Robert, primul lor copil, s-a nascut in 1921, in timp ce patru ani au locuit in Seattle. In anul urmator s-au mutat in Portaland, Oregon, unde s-au nascut ceilalti trei copii: Herbet (1924), Jim (1927) si Jane (1923). Copii familiei Elliot au mers la biserica si la Scoala Duminicala de la varsta de sase saptamani, tatal lor le citea zilnic copiilor sai din Scriptura. Jim avea doar sase ani si profesa credinta in Isus,a inceput sa impartaseasca micilor sai prieteni ceea ce credea el despre mantuire.
In 1941, intrand la Liceul politehnic Benson, Jim si-a ales ca specialitate desenul tehnic. Acolo el a participat la numeroase activitati, inclusiv ziarul scolii, urmand chiar o cariera in teatru. La sfarsitul liceului ,cu ocazia mortii presedintelui Roosevelt,'' a avut la dispozitie doar cateva ceasuri sa-ti pregateasca un mic discurs pentru intrunirea care urma sa aiba loc in acea dupa-amiaza. Meditatorul sau comenta: ''A tinut cel mai frumos discurs pe care l-am auzit la un elev- de fapt, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am auzit vreodata''. (Ellisabeth Elliot, Umbra Celui Atotputernic , paj.33)
Dick Fisher, colegul lui Jim , era cel mai bun prieten al lui Jim. El relata astfel despre bunul sau prieten: ''Eu eram inalt si slab.Jim era ceva mai scund, dar bine facut, avea par saten, infatisare aspra, fetele intorceau capul dupa el. Ceea ce-mi placea cel mai mult la el era mintea lui ascutita. Prindea totul din zbor si intelegea orice explicatii cu multa usurinta, in vreme ce eu eram inapoia lui cu mult. Imi explica totul in cuvinte cat se poate se simple...'' (Ellisabeth Elliot, Umbra Celui Atotputernic , paj. 33-34)
Un alt coleg de liceu, Wayne McCroskey, povesteste cum presedintele consiliului liceului, care il cunostea destul de bine pe Jim si, fiind la curent cu influenta sa asupra elevilor, ii impuse lui Jim sa mearga la o seara de dans. Din cauza refuzului lui Jim, presedintele consiliului liceului se cam pierdu cu firea. Jim si Wayne erau membri ai clubului de discutii publice, al carui cod prevedea ca neindeplinirea unei sarcini sa fie penalizata cu excluderea din club.Presedintele clubului le-a cerut sa tina un discurs, dar,invitat sa ia cuvantul, Jim a raspuns ca nu avea nimic de spus. Presedintele se impacienta, ingrijorat, caci Jim era coloana vertebrala a clubului. Jim le facu cunoscuta pozitia sa, asa cum o intelegea el din Biblie -'' un urmas al lui Isus nu se putea implica in razboi sau in politica.'' .Problema celui de-al doilea razboi mondial a fost o neintelegere pe care a discutat-o indelung cu colegii si profesorii si, bineinteles, puntele sale de vedere i-au scazut popularitatea. La o intrunire la scoala a invitat un tanar chinez, Mun Hope. Acest tanar a tinut o predica minunata depre pacat si judecata, in fata intregii scoli. Cu toate acestea lui Jim i s-a acordat functia de vicepresedinte al clasei pentru anul de seniori.
In 1945, Jim Elliot la Colegiul Wheaton, un colegiu privat crestin din Illinois, acceptand si disciplina pe care acest lucru o implica, aici alaturandu-se si unei echipe de lupte in timpul celui primul an de studiu. Anul urmator el a refuzat o pozitie din cadrul colegiului, care i-a dat un an liber de scolarizare, dar, de asemenea, un angajament de timp semnificativ si ceea ce el considera prostesc responsabilitatii. El nu a fost chiar complet convins de valoarea studiilor sale, avand in vedere subiecte filozofice, politice si antropologie, ceea ce puteau fi distrageri in ceea ce priveste devotarea deplina pentru Dumnezeu. Dupa un semestru de note relativ scazute, a scris parintilor lor ca mai important este studiul Bibliei. In urmatorii ani, interesul lui Elliot era activitatea lui de misionar. S-a specializat in limba greaca, deoarece credea ca acest lucru ar fi de ajutor pe campul de misiune cand el avea de tradus Biblia in alta limba. Desi parintii lui ar fi doril ca el sa ramana in America, au inteles ca Jim avea un dar special,acela de-a transmite Evanghelia si celor care nu au auzit de Dumnezeu. Pentru a-si pastra corpul puternic pe campul de misiune a intrat intr-o eghipa de lupte.
In vara anului 1947, mergand in Mexic impreuna cu un prieten din facultate, Ron Harris, ai carui parinti erau misionari acolo, Jim a stat la familia Harris sase saptamani, unde a inceput sa invete spaniola. Aproape la sfarsitul sederii sale in Mexic, arugat la vorbeasca la o intalnire cu copii. S-a incumetat sa le vorbeasca fara translator, desi incepuse sa studieze spaniola doar cu o luna in urma.
Jim Elliot credea ca relatiile romantice distrag adesea oamenii care urmaresc Voia lui Dumnezeu, el a devenit interesat de una din colegele lui, Ellisabeth Howard, care a fost de-asemenea sora unui coleg de camera( David Howard) . El a profitat de oportunitati de a-i cunaste bine familia. Intre cei doi s-a legat o stransa legatura de durata. Dupa finalizarea studiilor la lingvistice, J. Elliot si-a facut pasaport si a inceput sa-si faca planuri cu prietenul sau Bill Chaters sa plece in Ecuador in misiune. Cu toate acestea, doua luni mai tarziu, Chaters il anunta pe Jim ca si-a planificat sa se casatoreasca, facand imposibil sa-l insoteasca pe Jim in Ecuador.
La sfarsitul anului 1951, Jim l-a intalnit pe Pete Fleming, un absolvent de la Universitatea din Washington, cu o diploma de filozofie. El a fost convins ca va putea fi insotitorul lui Jim pentru misiunea din Ecuador. Intre timp, Jim si-a vizita prietenii, inclusiv si pe Ellisabeth, ca mai apoi sa se pregateasca sa paraseasca tara. Elliot si Fleming au sosit in Ecuador pe 21 februarie 1952, cu scopul de a evangheliza indienilor din Quito.
Pe data de 8 octombrie 1953, cei doi misionari Jim si Ellisabeth(Bety) s-au casatorit. Nunta lor a fost simpla ceremonie civila, care a avut loc in Quito. Prietenii lor misionari au fost singurii martori ai nuntii lor. Cuplul a avut o scurta luna de miere la Panama si Costa Rica, apoi au revenit in Ecuador. La scurt timp a venit pe lume o fetita, Valerie Elliot, pe data de 27 februarie 1955.
J. Elliot si alti patru misionari- Ed McCully, Roger Youderian, Pete Fleming si pilotul lor, Nate Sain- zboara cu un avion,folosind un difuzor si un cos pentru a trece in jos cadouri. Dupa cateva luni au hotarat sa construiasca o baza la o scurta distanta de satul indian, de-a lungul raului Curaray pentru ai satisface pe un trib de indieni Auca (trib de indieni ''agresiv'',de-aici si numele de ''Auca''). Ei au fost constienti de pericolul la care s-au impus si si-au luat masuri practice de aparare. Pe plaja si-au construit o casa in copac pentru adapost si sa-si detina produsele consumabile. Cateva zile in urma, indieni Auca, un barbat si o femeie au iesit din jungla peste rau. Misionarii i-au zambit si i-au dat cadouri si incercau sa fie induratori cu ei. Data viitoare cand au luat un indian Auca, poreclit ''George'' (numele leu real era Naenkiwi) cu ei in avion, au zburat peste satul lui, iar tanarul indian le facea cu mana indienilor lui si radea. Incurajati de aceste intalniri prietenoase, au inceput sa viziteze Huaorani, fara sa stie ca Naenkiwi a mintit la altii despre intentiile misionarilor. Planul lui au fost de a-si intruni un grup mare de aproximativ 10 razboinici Huaorani sa-l ucida pe Elliot pe insotitorii lui.
Eforturile celor cinci misionari au ajuns la capat, din pacate, pe data de 8 ianuarie 1956, cand tribul Auca i-au invadat. Moartea lor a fost transmisa in intreaga lume, iar revista ''Life'' relata evenimente exacte despre tragedia aceasta.
Dupa decesul sotului ei, Ellisabeth Elliot (1926-1973) si celelalte sotii ramase vaduve a prietenilor lui Jim, a inceput sa lucreze printre Huaroani, unde au continuat munca de evanghelizare. Ea a publicat mai tarziu doua carti: ''The life and the testament of Jim Elliot'' http://http://www.scribd.com/doc/148425989/Elisabeth-Eliot-Umbra-Celui-Atotputernic (de-aici puteti sa cititi online cartea!!!) si ''Thought Gates of Splendor'', care descriu viata si moartea sotului ei.
In 2002 a fost lansat un documentar bazat pe povestea care a fost relatata, intitulat Beyond the Gates of Splendor.
In 2003, un film muzical despre Jim Elliot, intitulat Love Above All, organizat la sala de concerte Victoria din Singapore. Acest film a fost pus in scena a doua oara in 2007, la Centrul Cultural Univarsitar.
In 2006, un film de teatru a fost lansat, intitulat End of the Spear (film subtitrat in limba romana !!!) http://http://filmecrestineonline.ro/end-of-the-spear/ , care relateaza intamplarea reala a intamplarilor ce au avut loc in mijlocul tribului Auca.
