Categorie: Baptist
Perioada de 40 de zile de după înviere, pe care îmi place să o numesc ,,Seminarul de după înviere“ a marcat transformări emoționale uriașe pentru ucenicii Domnului Isus. Fără îndoială, au fost sesiuni de întrebări și răspunsuri. Ecoul acestor revelații ale Celui înviat apar apoi în sclipiri cuprinse în epistolele celor care au fost acolo.
Fără îndoială că ucenicii i-au pus o seamă de întrebări, de genul: ,,Cum se face că atunci când Te-ai arătat Mariei I-ai spus să nu te atingă, iar atunci când Te-ai arătat nouă ne-ai îndemnat să Te atingem ca sp vedem cp nu ești un dih? Unde Te-ai dus cât ai fost mort trupește? Unde Te duci acum când dispari și de unde Te întorci printre noi? Ce se va întâmpla cu lumea aceasta?“
Apostolul Petru, de exemplu, are câteva pasaje pe care nu le-ar fi putut scris înainteaacestui Seminar. Din răspunsurile primite atunci au apărut pasaje care vorbesc despre:
- activitatea Domnului Isus în ziua de sâmbâtă în locuința morților: ,,Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh, in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare, care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt“ (1 Petru 3:18-20). ,,Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata; daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti …“ (2 Petru 2:4-5
- cunoștințe despre natura universului și fenomenele legate de transformarea lui finală: ,,Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti“ (2 Petru 3:7) ,,Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde“ (2 Petru 3:10).
Finalul Seminarului de după înviere ni-i descoperă pe ucenici schimbați emoțional, dar încă neclari încă doctrinar în privința direcției pe care trebuia să o ia activitatea lor viitoare. Cel mai ușor le-a fost să cadă înapoi în pasiunea pentru patriotismul lor național. Era nerăbdători să vadă venind, nu ,,Împărăția lui Dumnezeu“, ci ,,împărăția lui Israel“ (Fapte 1:6). Mai ales că aveau deja promisiunea că vor sta pe douăsprezece tronuri și vor judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Dacă urmăriți succesiunea de informații despre practica veți observa că de la ,,stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri“ (Faăpte 1:14), se trece dintr-o dată la ,,ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2:42). Aceste două: ,,învățătura apostolilor“ și ,,frângerea pâinii“ apar după ,,seminarul de după înviere“ când Domnul le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile și i-a așezat pe o temelia nouă a credinței lor, moartea și învierea Lui.
Una din noile practici care s-au stabilit atunci pentru părtășia lor a fost luarea Cinei Domnului. Fără îndoială, Domnul Isus le-a prezentat-o într-o lumină nouă. Nu mai era vorba despre Cina Pascală, pentru care trebuiau să aștepte trecerea unui an calendaristic, ci de Cina amintirii, pe care trebuiau să o ia ori de câte ori erau împreună (,,în fiecare zi“ – Fapte 2:46). Domnul Isus avrut să-i așeze pe temelia învierii Lui. Este scris foarte clar: stăruiau în …. frângerea pâinii“, ,,luau Cina acasă în fiecare zi“ (Fapte 2:42,46),
După cele patruzeci de zile, a urmat înălțarea la cer și împlinirea ,,promisiunii“ făcute de Dommnul Isus, primirea Duhul Sfânt. Odată cu pogorârea Duhului Sfânt, ucenicii au trăit și transformarea ,,teologică“ necesară pentru noua direcție a misiunii lor. Nu ei s-au schimbat, ci Duhul Sfânt i-a transformat în misionari destinați să părăsească ,,găoacea“ lor naționalistă de la Ierusalim, ca să meargă până la marginile pământului“ (Fapte 1:8).
De unde au știut ei care încotro trebuie să o apuce? A fost simplu. Nici aceasta n-au hotărât-o ei, ci le-a indicat-o Dumnezeu. ,,Limbile“ pe care le-au primit la Rusalii au fost ,,biletele“ de plecare spre alte țări, foaia lor de parcurs înmânată de însuți Dumnezeu. Fiecare s-a dus acolo unde au primit abilitatea de a vorbi limba localnicilor. Ce extraordinar!
Pastor Daniel Branzei
sursa: https://www.baptisti-arad.ro/