≈ Membralitatea în biserica locală condiționată de nașterea din nou ≈
pastor Bogdan Șopț
Durerea oricărui credincios este să privească în biserica locală și să-i vadă pe mulți din cei ce se consideră credincioși că nu se comportă ca oameni ai credinței. Întâlnirile de rugăciune de peste săptămână sau cele de duminica, grupurile mici sau slujbele de duminică după-amiaza sunt tot atâtea momente de conștientizare a faptului că un număr semnificativ din cei înscriși în registrele adunării nu frecventează adunarea. Nici serviciul de duminică dimineața nu mai reușește să-i adune pe toți frații. Mai mult, lucrurile nu se limitează doar la absenteism: alcoolismul, adicția de pronografie, abuzurile familiale, violența, agresivitatea verbală sau adulterul se regăsesc și între membrii bisericilor baptiste, la fel ca și între necredincioși. Din nefericire, poți continua să figurezi în catastiful unei congregații, chiar dacă trăiești în păcat.
Institutul Național de Statistică din România apreciază că numărul baptiștilor români a crescut vertiginos de la 60.562 de persoane în anul 1930 la 109.462 în anul 1992, atingând maximul de 126.639 în anul 2002. Ultimul recensământ din 2011 marchează scăderea baptiștilor din țară la 112.850 de persoane.[1] Se ridică două întrebări firești: creșterea din secolul al 20-lea a constat în ucenici autentici?! Pe de altă parte, scăderea din ultimele două decade este cauzată numai de reducerea populației totale a României sau se pot identifica cauze legate de calitatea mărturiei baptiste?!
Nu doar noi ne confruntăm cu statistici îngrijorătoare. Convenția Baptistă de Sud din Statele Unite ale Americi, cea mai mare organizație baptistă din lume, a recenzat în 2017 puțin peste 15 milioane de membri, în scădere cu mai mult de 200.000 față de anul precedent. Alarmant este că procentul membrilor care frecventează slujbele săptămânale nu trece de 36%.[2]
Ce este de făcut? Cred că baptiștii trebuie să redescopere însemnătatea, implicațiile și implementarea membralității în biserica locală condiționate de nașterea din nou. Doar în acest fel vor putea veghea asupra purității bisericilor lor.
1. Însemnătatea
Una dintre dezbaterile fără sfârșit din istoria Bisericii privește semnele pe care le are. În funcție de perioada istorică, creștinii au scos în evidență aspecte diferite ale Bisericii. De pildă, crezul niceo-constantinopolitan punctează că Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. Pentru credincioșii din perioada patristică acestea erau semnele esențiale. Reformatorii din secolele al 16-lea și al 17-lea au evidențiat două semne care atestă sănătatea unei biserici: predicarea credincioasă a Bibliei și administrarea corectă a sacramentelor. Apreciind valoarea pe care fiecare din acești indicatori o posedă, semnul distinctiv baptist de-a lungul istoriei a fost membralitatea condiționată de nașterea din nou.[3] Baptiștii au respins atât botezul infantil, cât și biserica mixtă dintre credincioși și necredincioși. Pentru ei botezul corect este botezul credinciosului, iar biserica sănătoasă este biserica credincioșilor.
Profesorul de teologie John S. Hammet remarcă succint mai multe argumente scripturale pentru susținerea concepției baptiste privitoare la membralitatea în biserica locală.[4] Termenul grec consacrat pentru adunarea locală este „ekklesia” care se traduce prin „cei chemați afară”. Așadar, membrii bisericii sunt chemați să trăiască diferit de modul în care trăiesc necredincioșii. Imaginile biblice cel mai des întâlnite ale Bisericii sunt poporul sfânt al lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos și Templul Duhului Sfânt. Fiecare din acestea relevă calitatea sacră a congregației creștine care este legată pe rând de Persoanele Trinității. Mai mult, apostolul Pavel distinge în scrisoarea către efeseni lucruri pe care toți credincioșii le au în comun: un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată (Efeseni 4: 5-6). Spre deosebire de lume față de care este așezat în antiteză, fiecare membru al bisericilor lui Cristos, fără excepție, se bucură de toate aceste posesiuni alese.
Cursul vremurilor stă martor trecerii de la bisericile credincioșilor din epoca Noului Testament la Biserica mixtă din secolele mai târzii, pentru ca apoi baptiștii să readucă în atenție adunările constituite doar din credincioși. Augustin, în confruntările cu donatiștii, a pus temeliile Bisericii mixte dintre credincioși și necredincioși (corpus permixtum), folosindu-se de interpretarea eronată a pildei neghinei și grâului din Matei 13. El a echivalat țarina în care crește atât grâu, cât și neghină, până la seceriș, cu Biserica, deși Mântuitorul lămurește în Matei 13:38 că țarina reprezintă lumea.[5] Pe de altă parte, înaintașul baptist Mihai Cornea a lăsat în urmă multe amintiri ce demonstrează prețul pus de credincioșii de la finele secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea pe membralitatea condiționată de nașterea din nou. Unei tinere care s-a prezentat pentru a fi botezată, Cornea i-a adresat mai întâi o întrebare biblică, după care a chestionat-o dacă mai trântește ușa atunci când e supărată pe mama ei și ce îi spune oglinda despre fața ei în acele momente. Numai după ce și mama fetei a confirmat transformarea tinerei și semnele pocăinței ei, aceasta a fost acceptată pentru botez. În același spirit, un alt tânăr a fost testat de către Cornea printr-o situație ipotetică: ce ar fi făcut dacă ar fi găsit o sută de forinți pe stradă? I-ar fi dat pentru misiune? Doar după ce băiatul a replicat că ar duce banii la casa comunală, deoarece nu i-ar aparține, onestitatea lui a fost vădită, iar el botezat.[6]
Deși sunt mulți care afirmă că raționamentul de mai sus din Scriptură care dovedește puritatea bisericii locale ar trebui aplicat doar Bisericii Universale (însuși Luther se întreba dacă nu cumva anabaptiștii au devenit dumnezei, astfel încât să poată discerne inimile oamenilor și să cunoască dacă au sau nu credință!), Hammet oferă patru argumente pentru necesitatea de a fi regenerat în vederea membralității într-o congregație locală[7]:
Dacă Biserica Universală este constituită doar din credincioși, atunci fiecare biserică locală ar trebui să urmeze același standard.
Dacă biserica locală nu are datoria să vegheze asupra purității ei, atunci ce rost ar mai avea disciplina bisericească?! Lui Dumnezeu Îi pasă „cine este înăuntru” și „cine este afară”, deoarece El Însuși a oferit bisericii autoritatea de a trasa o linie – cât poate ea mai corect – în vederea delimitării de lume (Matei 16:19, 18:18, Ioan 20:23).[8]
Descrierile realizate de către apostoli adunărilor locale nou-testamentare adeveresc că acestea erau formate doar din credincioși: „Pavel… către sfinții și credincioșii…” (Efeseni 1:1), : „Pavel… către toți sfinții…” (Filipeni 1:1), : „Pavel… către sfinții și frații credincioși…” (Coloseni 1:1, 2) ș.a.
Apostolii au plantat biserici locale, operând cu membralitatea condiționată de regenerare. Doar după ce oamenii manifestau vizibil credința, erau botezați și primiți membri (Faptele Ap. 2: 41, 47, 4: 4, 11: 21, 14: 21-23, 16: 14).
Închei expunerea despre însemnătatea calității de membru condiționate de nașterea din nou, scoțând în relief învățătura specifică pe această temă din Mărturisirea de credință baptistă de la 1689, respectiv Mărturisirea de credință a Uniunii Baptiste din România adoptată în 1951 și valabilă astăzi:
Art. 26.2: Toți oamenii din întreaga lume care mărturisesc credința Evangheliei și care dovedesc ascultare de Dumnezeu prin Cristos în acord cu Evanghelia, și care nu își distrug propria mărturie prin orice fel de erori fundamentale, sau prin comportament lipsit de sfințenie, toți pot fi considerați ca fiind sfinți vizibili. Toate adunările (congregațiile) locale ar trebui să fie alcătuite din astfel de persoane.[9]
Despre Biserică: Biserica locală, după învățătura Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup de credincioși dintr-o localitate, născuți din nou, și botezați pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Cristos – ca Mântuitorul lor. Ei se unesc laolaltă cu scopul de a se închina lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a se păstra curată credința și învățătura creștină – potrivit cu învățăturile Noului Testament - și de a colabora la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.[10]
2. Implicațiile
Membralitatea condiționată de regenerare aduce cu sine implicații variate. Fiecare din acestea sunt de natură să însuflețească bisericile locale pentru a o păstra și a-i redescoperi valoarea. Dumnezeu mustra poporul evreu din vechime prin Ezechiel pentru că introdusese în Templul Lui străini cu inima netăiată împrejur (Ezechiel 44: 6-9). Similar, bisericile lui Cristos de astăzi sunt chemate – atât cât pot ele cumpăni – să nu permită ca persoane neregenerate să devină sau să rămână membre în Templul Duhului Sfânt, adică în adunările locale (1 Cor. 3: 16).
Listez mai jos câteva din implicațiile[11][12][13][14] membralității condiționate de nașterea din nou:
Oferă valoare botezului credinciosului – Botezul celui credincios nu ar avea niciun sens dacă l-ar primi și persoane neregenerate. Mai mult, botezul credinciosului în sine protejează membralitatea în biserica locală condiționată de nașterea din nou.
Reprezintă baza guvernării congregaționale a bisericii – Forma de conducerea a bisericii dedusă de pe paginile Sfintei Scripturi este cea congregațională. Adunarea locală are ultimul cuvânt în ce privește puritatea doctrinară, disciplinarea sau restaurarea membrilor. Dacă ea este alcătuită din persoane neconvertite, atunci se ivesc dificultăți în luarea deciziilor.
Întărește semnificația Cinei Domnului – Participarea la Cina Domnului semnifică rămânerea membrului în trupul local. Dar dacă ea este luată cu nebăgare de seamă, atunci Cina e disprețuită. De asemeni, permiterea/interzicerea de către biserica locală a participării la Cina Domnului ocrotește înseși membralitatea condiționată de regenerare.
Oferă sens disciplinei bisericești – Scopul disciplinei eclesiale constă exact în protejarea purității bisericii.
Sporește mărturia adunării – Dacă biserica se asigură că are în rândurile ei numai oameni convertiți într-un mod autentic, atunci poate fi sarea pamântului și lumina lumii.
Menține sănătatea întregului trup – Acțiunile „unul pentru altul”, guvernarea sau zidirea bisericii capătă valențe noi.
Înlesnește trezirea membrilor adormiți – În măsura în care nașterea din nou devine o condiție pentru membralitate, iar biserica veghează la aceasta, atunci membrii indiferenți nu sunt lăsați în starea de nepăsare, ci invitați și ajutați să-și schimbe atitudinea.
Promovează unitatea bisericii – Dacă o proporție semnificativă din adunare e formată din membri neregenerați, atunci conflictele afectează unitatea bisericii.
Protejează de învățături false – Biserica trebuie să fie pregătită să apere Evanghelia și învățătura Domnului Isus, dar poate să facă aceasta eficient numai atunci când membrii ei sunt născuți din nou și au mințile umplute de Cuvântul lui Dumnezeu.
Facilitează cinstirea lui Cristos – Pe pământ Biserica este logodnica lui Cristos. Dorința Mântuitorului este de a înfățișa Biserica înaintea Lui fără nicio pată în ziua veșniciei. Așadar, biserica locală compusă doar din membri regenerați se încadrează în voia lui Cristos, cinstindu-L.
3. Implementarea
Conștienți de însemnătatea și implicațiile membralității condiționate de regenerare, dificultatea constă în implementarea acesteia la nivelul bisericii locale. Cu precădere, pastorii sunt provocați să aleagă între creșterea bisericii și puritatea ei. Tentația de a considera că cel mai important indicator pentru sănătatea unei adunări este reprezentată de progresul numeric, în defavoarea progresului spiritual, este reală. Însă accentul pus pe numărul membrilor, cu asumarea riscului primirii unora neregenerați, poate avea consecințe deosebit de grave asupra lucrării. În aceeași idee, Hammet consideră că declinul baptiștilor este pricinuit de abordarea superficială a botezului și disciplinei eclesiale.[15] În vederea implementării membralității condiționate de nașterea din nou, se impune să dăm atenția cuvenită celor două aspecte neglijate.
Mai întâi, e necesar ca botezul să fie adminstrat într-o manieră responsabilă. Fără îndoială, întâmpinarea cu bucurie și deschidere a dorinței cuiva de a fi membru se impune de la sine. Dar aceasta nu trebuie să echivaleze cu primirea efectivă în membralitatea adunării. Cercetarea candidaților prilejuită – de pildă – de cursurile de cateheză este cea mai bună metodă de a examina dacă persoana care intenționează să intre în biserică este cu adevărat născută din nou. Suntem provocați să redescoperim abilitățile și îndrăzneala de care Mihai Cornea dădea dovadă acum un secol în testarea înainte de botez a celor ce pretindeau că au devenit credincioși, amânarea sau chiar respingerea primirii în biserica locală, dacă se impune.
Știu[16] că există în frățietate opinii ca: „dacă persoana cutare și-a mărturisit credința, cine sunt eu să o împiedic să se boteze?!” sau „dacă urmărim șablonul nou-testamentar, atunci botezul urmează imediat după convertire, fără nicio pregătire prealabilă, vezi exemplul celor trei mii de suflete botezate în ziua Cincizecimii (Fap. Ap. 2: 41), al locuitorilor din cetatea Samariei (Fap. Ap. 8: 12), al famenului etiopean (Fap. Ap. 8: 36-38), al lui Corneliu (Fap. Ap. 10: 48) sau al temnicerului din Filipi (Fap. Ap. 16: 33)”.
Răspunsul meu adresat acestora este că, într-adevăr, pastorii bisericilor sunt cei care au datoria să supravegheze primirea în adunare numai a acelora ce oferă dovezi clare ale nașterii din nou. Dacă este să fim credincioși textului biblic, atunci trebuie să admitem că nu în toate cazurile perioada cuprinsă între convertire și botez este deslușită (ex. convertirea și botezarea lui Crisp, a familiei sale și câtorva corinteni – Fap. Ap. 18: 8). De asemeni, avem situații în care botezul nu apare menționat în legătură cu convertirea (credința celor 2000 de oameni din Ierusalim în Fap. Ap. 4: 4, mențiunea prilejuită de creșterea numărului credincioșilor din Fap. Ap. 5: 14, istorisirea convertirii celor rânduiți să capete viața veșnică din Fap. Ap. 13: 48 și întoarcerea la Domnul a unei mari mulțimi de greci și iudei din Iconia și Listra în Fap. Ap. 14: 1, 21). Nu avem nicio dispoziție în Sfintele Scripturi referitoare la practicarea botezului imediat după convertire. Suplimentar, în secolul al doilea Biserica a instituit cursurile de cateheză tocmai pentru a se asigura că membrii noi erau convertiți cu adevărat. Același lucru se cere și de la baptiștii de astăzi.
În al doilea rând, disciplina bisericească trebuie (re)exercitată cu dragoste și curaj. John Leadley Dagg, pastor baptist american din secolul al 19-lea, afirma un principiu empiric: atunci când disciplina părăsește o biserică, Cristos pleacă odată cu ea. Noi înclinăm azi a ne conforma societății secularizate și mentalității individualiste, a accentua într-atât iubirea de oameni și toleranța, a fi măcinați de dorința de creștere numerică, a nu părea dificili și prea critici, încât uităm că apostolii nu au ezitat să îi pună sub disciplină sau să îi excludă pe cei încăpățânați și răzvrătiți în fărădelegile lor. Țelul acestor acțiuni stă în restaurarea celui căzut și păzirea purității adunării locale. Așadar, este atât spre binele celui disciplinat, cât și spre cel al adunării să se aplice măsurile disciplinare biblice în duhul dragostei. Numai așa, Cristos rămâne Domn peste biserica locală.[17]
Reiau întrebarea din introducere: ce este de făcut pentru a inversa regresul bisericilor baptiste, superficialitatea membrilor și păcatele tolerate de către cei care se declară credincioși? Deopotrivă pastorii și membrii bisericilor sunt invitați să se reîntoarcă cu toată seriozitatea la membralitatea condiționată de nașterea din nou. Însemnătatea ei este biblică, implicațiile sunt motivatoare, iar implementarea este sprijinită de Duhul Domnului.
Că nu-i destul să spui din gură, Ducând o viaţă de păgân, Purtarea ta doar ea ne spune, În viaţă cine ţi-e stăpân.
Valentin Popovici – „Ești creștin?”
Resurse bibliografice
Anyabwile, Thabiti. „Why Pursue Regenerate Church Membership (Part 1: For a Better Corporate Life)”. Data accesării 7 octombrie 2018. https://www.thegospelcoalition.org/blogs/thabiti-anyabwile/why-pursue-regenerate-church/.
———. „Why Pursue Regenerate Church Membership? (Part 2: For the Sake of the Pastor)”. Data accesării 7 octombrie 2018. Why Pursue Regenerate Church Membership? (Part 2: For the Sake of the Pastor).
„Ce ne spune recensământul din anul 2011 despre religie?” Institutul Național de Statistică din România, octombrie 2013. http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/08-Recensamintele%20despre%20religie_n.pdf.
Dever, Mark. Ce este o biserică sănătoasă? Oradea: Făclia, 2009.
Hammett, John S. Biblical Foundations for Baptist Churches: A Contemporary Ecclesiology. Grand Rapids, MI: Kregel Publications, 2005.
Kirner, Bertalan A. Viaţa misionarului Mihály Kornya. Bucureşti: Editura Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, 2009.
Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist. Bucureşti: Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, 2009.
Waldron, Samuel E. O expunere asupra Mărturisirii de credință baptiste de la 1689. Editura Făclia, 2016.
[1] „Ce ne spune recensământul din anul 2011 despre religie?” (Institutul Național de Statistică din România, octombrie 2013), http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/08-Recensamintele%20despre%20religie_n.pdf.
[13] Thabiti Anyabwile, „Why Pursue Regenerate Church Membership (Part 1: For a Better Corporate Life)”, data accesării 7 octombrie 2018, https://www.thegospelcoalition.org/blogs/thabiti-anyabwile/why-pursue-regenerate-church/.
[14] Thabiti Anyabwile, „Why Pursue Regenerate Church Membership? (Part 2: For the Sake of the Pastor)”, data accesării 7 octombrie 2018, Why Pursue Regenerate Church Membership? (Part 2: For the Sake of the Pastor).
[15] Hammett, Biblical Foundations for Baptist Churches, 110-11.
